Despre vacanța mea în Grecia – Thassos. Liniștea din haos

După ce, în urmă cu o lună, mai exact într-o marți 13, zburam spre Sicilia să o văd pe mami, pe 10 iulie a venit timpul să (mă) conduc pe meleaguri cel puțin la fel de calde: Grecia – Thassos.

Theologos, Thassos. Liniștea din haos

Când am plecat de acasă, dis-de-dimineață, nu știam la ce să mă aștept. Văzusem niște poze, citisem câteva rânduri din articole de travel, dar mă știu, locurile pe care le vizitez mă mișcă într-un mod aparte. Adică diferit de toată lumea. Acolo unde toți văd liniște, eu văd vacarm. Ei bine, iar în Thassos, unde ei văd aglomerație, eu am simțit liniștea. Liniștea aceea aproape pipăibilă. Nu palpabilă, lasă pipăibilă. Pentru că era subțire, ca un văl transparent de apă ce dispare la prima respirație.

Am vizitat plaje pline ochi, dar cel mai mult mi-au plăcut cele sălbatice, cu pietre, cu mușchi, înconjurate de munți stâncoși, sculptați de vântul venit de nicăieri pe valurile mării. M-am simțit mângâiată de briză, răsfățată de firicele de nisip, în timp ce pietricelele îmi făceau masaj la tălpi.

Drum parcurs cu mașina, 1700 km într-o săptămână 😀

Drumul până acolo a fost ok, mai puțin partea din Bulgaria, un mare „boschet”, metaforă pentru o pădure maare fără stăpân. Lume puțină, oameni spre deloc, o țară pustie, așa mi s-a părut. Frumoasă, cu niște peisaje superbe pe alocuri, dar fără viață, fără mișcare. Singura treabă care mai animă acest tablou ar fi cea de tranziție a românilor către greci. Mizând pe acest lucru, vigneta este un must de când intri pe teritoriul lor. Camere de supraveghere peste tot, la fel de multe ca și gropile din asfalt. Drumuri proaste, infrastructură ceva mai bună ca a noastră, totuși. În schimb, limitări de viteză la 30 sau 60 km/h, în condițiile în care treci prin pustiu. :))

La întoarcere, drumul a fost mult mai atractiv. M-a făcut să-mi mai înmoi un pic părerea spinoasă formată inițial.

„Mai trage-ți sufletul”, mi-am zis.

Am stat în Theologos, o așezare cu o istorie bogată, cu oameni primitori, așa cum se spune despre satele noastre din Maramureș sau Bucovina. Ca să ajungem la mare, trebuia să coborâm spre Potos, iar de acolo, stânga sau dreapta. Am vizitat mai multe locuri, nu am fost niciodată de două ori în același tablou.

Liniștea mea, aia pe care și acum o port cu mine, ca un balon cu aer din care îmi mai trag răsuflarea atunci când văd cât am de lucru, liniștea mea am găsit-o stând pe saltea, plutind pe apa sticloasă, uneori agitată, dar transparentă și înșelătoare. Acolo, în mijlocul golfului, la apus, când nu mai eram decât noi pe toată plaja, acolo mi-am găsit încărcătorul, deconectându-mă. De la tot – ce am lăsat în spate, ce am gândit la un moment dat, ce am ales, ce am uitat să uit..

Îmi place să călătoresc. (Cu ocazia asta, mi-am creat hashtagul de călătorie: #pisicălătoresc, pe lângă #cândpisicanueacasă. :D) Știu că ați mai citit asta prin multe alte părți, dar călătoriile te îmbogățesc, îți aduni bucăți din puzzle-ul de mii de piese ale sufletului. De-aia mă simt mai plină de viață, de mine, de imagini și dorințe atunci când mă întorc dintr-un loc vizitat. Și chiar dacă am mai văzut acele plaiuri, dacă mi-au plăcut, merită să aflu și mai multe despre. Și atunci, stau și mă minunez de câte lucruri frumoase (îmi) oferă viața, iar eu mă încăpățânez să insist pe ce nu merge. Pe ce nu merge cum vreau eu, zic. În rest, toate bune. În fine.

Mâncare, odihnă, Activity, cântat pe drum și multe glume (ne)sărate :))

Atmosfera din Thassos este una agitată de pe la prânz până seara, 10-11. Am văzut foarte multe mașini de RO, meniuri în română, greci vorbind română, cu accentul „țâțâit” inconfundabil. Am mâncat ce-mi propusesem înainte să plec: tzatziki, salată grecească, paste cu fructe de mare, caracatiță la grătar și înghețată. Plus altele, delicioase și ieftine. Adică să ți le permiți. 😀

Am fost martoră la unul dintre cele mai frumoase apusuri văzute de mine în viața asta.

..și am plecat cu gândul că mă voi întoarce acolo (mulțumiri speciale Claudiei și lui Albert) ori de câte ori locurile acelea vor mai avea șoapte de vorbit și valuri de liniștit. Un om ca mine.

Comments

comments