Despre mine

Dacă ar trebui să mă descriu într-un singur cuvânt, acela ar fi (a) scrie, un verb pe care îl consider de acțiune, dar și de meditare, de creare, de introspecție. Scrisul este un act de generozitate, dar și de zbucium. Împărtășești cu ceilalți ceea ce tu nu mai poți ține încătușat între pereții minții.

Mi-a plăcut să scriu de când mă știu. Scriu de când nu știam să scriu – dovadă stă cartea de muncă a tatălui meu, unde încercam să copiez literele. Am reușit, doar că mi-au ieșit scrise în oglindă. 😀 Prin clasa a doua, am scris primele versuri, iar compunerile din școala generală îmi confirmau talentul literar în fața profesorilor. La liceu… eh, la liceu citeam Bacovia și Cioran, iar asta se vede în poeziile pe care le scriam. A fost o perioadă în care am scris mult. Doar ca să mă las în timpul facultății. 😀 Nu am mai avut timp, nu am mai avut chef, nu mai vedeam rostul și am renunțat. Pe subiectul ăsta, am mai scris și aici.

Ideea de blog mi-a surâs de foarte mult timp. Am trecut, pe rând, prin răposatul yahoo 360, apoi prin blogspot, prin wordpress, pentru ca, mai apoi, să mă mut la casa mea. 😀 Am evoluat, m-am maturizat, am trecut dincolo de refulări gen jurnal, ca să ajung la eseuri sau încercări de jurnalism online. Mi-am luat punctro și asta parcă m-a propulsat automat în lumea adevărată a blogurilor. Eu așa am simțit și m-am luat în serios. Am zis să nu mai pierd vremea și iată-mă! 🙂

I want to live a life worth writing about.

Așa, ca o trecere sumară printre cei 25 27 (deja!) 28 33 de ani ai mei, pot să zic că sunt jumătate olteancă, după mama, și jumătate moldoveancă, după tata, dar născută în Călărași, într-o iarnă grea și prelungită, pe 21 martie 1987 (Berbec cu ascendent în Berbec, Aries 100%). Școala mi-a completat armonios copilăria-mi fericită, numai alegerea facultății mi-a dat ceva bătăi de cap. Oricum, un lucru era cert: nu mai voiam matematică sau fizică, după 4 ani petrecuți într-o clasă cu profil real. Am ales psihologia, mai exact o ramură a ei (psihopedagogie specială), deși prima iubire era jurnalismul. Iată-mă, deci, licențiată și într-ale psihopedagogiei, și jurnalistă (de succes! :D) în devenire. Urmez Am absolvit (cu 10, hă hă!) un master în mass-media și comunicare. 

Scriitor-jurnalist-bloggerul din mine a avut nevoie la un moment dat de o pelerină, de un nume pe care să fie strigat, de o reprezentare a stării de a scrie – nevrotic sau, dimpotrivă, pașnic ca un tors pe brâul sobei, cufundat în propriul catran sau, uneori, mieros din cale afară. Zig-zagul meu, cel de toate zilele, capătă sens sub semnătura personajului principal al acestui blog – O Pisică Neagră. 🙂

Spor la citit/comentat/aplaudat! 😛 Aici, dar și la adresa mea de e-mail: contact@opisicaneagra.ro Îmi puteți urmări și activitatea în social media:

 

17 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!