Dor de doare, de soare în mare..
Mi-e dor de mare.
De nicio mișcare în zare.
De soare pe piele arzând,
de buze uscate și-n plete să am vânt.
Mi-e dor de scoici înțepate,
să-mi strige din borcan adunate,
Și-ntregi, și sparte,
albe, pestrițe,
le pun să joace pe scena amintirilor –
cele mai bune actrițe.
Mi-e dor de oboseala răsăritului
și hamsiile sărate, de gingășia sărutului,
cu ochii întinși la îmbrățișarea
în care se trezesc soarele, cerul și marea.
Mi-e dor, pe înserate, de plimbări haioase,
de liniștea stricată de păsări albe, grațioase,
de stelele vii aprinse pe infinitul fără tavane false.
Mi-e dor de mare
și-i spun: așteaptă-mă, vin să te văd
săptămâna viitoare..
