Dublă recenzie: Inferno – Dan Brown. Cartea și filmul – Asemănări și deosebiri

Încă de când am văzut în primăvară trailerul filmului Inferno, am știut că nu va trebui să-l ratez. Mai ales că am citit și cartea. :>

Inferno – Cartea și filmul – Asemănări

Să le luăm pe rând. Cartea mi s-a părut extrem de captivantă, fiind genul acela care te ține în priză pe tot parcursul desfășurării acțiunii. Nu degeaba a fost cea mai vândută carte a anului 2013. Începe cu o scenă marcantă, a sinuciderii unui om. Nu știi cine, cum, de ce. Și, bineînțeles, vrei să afli. Apoi faci cunoștință cu Robert Langdon, personajul principal, aflat pe un pat de spital, lovit la cap și cu pierderi de memorie. Hai, frate, mă lași? Și eu cum aflu mai multe dacă nu de la tine? :)) Și începi să citești. Și să citești. Apoi o cunoști și pe don’șoara Sienna Brooks, inițial asistentă în spitalul din Florența, același în care profesorul Langdon s-a trezit buimac de pe altă lume.

Cartea este o continuare a seriei scrise de Dan Brown (alături de Îngeri și demoni, Codul lui Da Vinci și Simbolul pierdut). Este plină de mister de la un capăt la altul, iar acțiunea se bazează pe Divina comedie a lui Dante Alighieri.

Personajele o țin tot într-o fugă, dintr-o peripeție în alta și tot așa. Ceea ce e fain. Mai ales că nu te plictisește nicicum treaba asta. Deși este o carte destul de stufoasă, este ușor de parcurs, iar subiectul este unul extrem de actual: suprapopularea Pământului și găsirea unei soluții în acest sens, pentru a împiedica dispariția rasei umane (fapt iminent în maxim 100 de ani).

Inferno – Cartea și filmul – Deosebiri

Ceea ce mi-a plăcut mai mult la carte sunt descrierile extrem de atente ale catedralelor din Italia, ale interiorului clădirilor, aspecte care, în film, sunt foarte greu de reperat, mai ales în mișcare continuă. Din acest punct de vedere (cel puțin), cartea va fi superioară unui film bazat pe aceasta. Și e firesc să fie așa. În curgerea imaginilor, scapi din vedere anumite detalii, impresia de ansamblu (asupra decorului, cel puțin) fiind astfel înjumătățită. În schimb, filmul ți-l oferă pe Tom Hanks în rol principal. 😀

Clar, una dintre cele mai evidente deosebiri dintre carte și film i-o voi atribui deznodământului. Cartea se termină într-un anume fel, iar filmul cumva la polul opus. 😀 Chiar am recitit finalul cărții pentru a-mi reîmprospăta memoria și să mă conving că nu zic cumva aiureli pe aici. :)) Și nup, nu e ca la cinema.

Nu vă zic ceva nou, dar… Cartea bate filmul.

Băi, îmi plăcu filmul și chiar pot spune că nu e timp pierdut. E despre indicii, puzzle-uri rezolvate într-un final, despre acțiune și suspans. Inferno este distribuit de InterCom Film și, la invitația Claudiei (căreia îi foarte mulțumesc), am mers să-l vizionez în Grand Digiplex Băneasa Mall. Cu aceeași ocazie, m-am ales, la o extragere de bilețel norocos dintr-un bol drăguț, cu însăși cartea Inferno. Buhaha. Eu am citit-o, cum ziceam, dar mă gândesc să o ofer cadou la vreun concurs pe pagina mea de feibusc. Mă mai gândesc. 😀

Așadar, mergeți de vedeți filmul. E în cinema de pe 14 octombrie. Daaar, dacă aveți de gând să citiți romanul lui Dan Brown, eu zic ca ordinea să fie carte, apoi film.

PS: Mai am încă o astfel de dublă recenzie pentru un roman (ecranizat) extrem de controversat. Brb. 😀

Comments

comments