(de)Lirice

fugi

fugi
de tine de ei de toți
de sine mai ales
de bine mai puțin

strigă
de-ți vine să strigi
plângi
de-ți vine să iubești
plângi preventiv
că tot acolo ajungi
uită-te în altă parte

fugi de fericirea
de moment
de lasă
că merge și așa

de vreau cafeaua
sub privirea ta
fugi

fugi până nu te mai țin picioarele
scaunului pe care-ți atârni hainele
de zâmbet
sub care îți acoperi doar un
suflet gol

nu te uita în urmă
acolo nu e nimic nou
sub soare
ai trecut pe drumul ăla
caută altă intersecție
unde nu trece decât
o pisică neagră
din când în gând

alege cărămizi din ce material
vrei tu
și construiește-ți ce castel
vrei tu

nisip? ok. nisip să fie
dar apoi de ce te plângi
că la primul val
dispare?

fugi
și afundă-ți carnea în
clepsidra aia infectă
a timpului
și vieții
și memoriei

fugi până uiți
de tine de ei de tot
până plămânii nu vor
mai primi aer nici cât o furnică
până când îți
explodează pieptul
și inima
cu coaste cu tot

fugi până la capătul lumii
pe jos cu ocazie
cu trenul cu rolele
mergi la margine de cosmos
atârnă-ți picioarele în gol
bălăngă-le ca un copil
ce ești

fugi
până acolo și
oprește-te
pentru o secundă

*

apoi ia-o de la capăt.

Comments

comments

Lasa un raspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: