(de)Lirice

Gânduri ninse.

Îmi stau ascunse, cu genunchii moi sub ele,

Gândurile.

Sorb din ceașca amintirilor din viitor

în fața ferestrei către interior.

Aștept să ningă.

Fulgii mi-ar așeza steluțe mov în păr

peste crengi de vise.

Mi-aș face leagăn din oftat

și cuib din cuvinte stinse-n vocea ta.

Ecou, ecou, ecou – pereții-s albi.

Vorbesc cu mine în tâmple,

aștept să mi se întâmple

ninsoarea.

 

Dar, vezi, iarna mea e primăvară…

Comments

comments

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: