Îmi stau ascunse, cu genunchii moi sub ele,
Gândurile.
Sorb din ceașca amintirilor din viitor
în fața ferestrei către interior.
Aștept să ningă.
Fulgii mi-ar așeza steluțe mov în păr
peste crengi de vise.
Mi-aș face leagăn din oftat
și cuib din cuvinte stinse-n vocea ta.
Ecou, ecou, ecou – pereții-s albi.
Vorbesc cu mine în tâmple,
aștept să mi se întâmple
ninsoarea.
Dar, vezi, iarna mea e primăvară…