Cum stau așa, privesc lumea drept în ochi.
Cu capul pe pământ și cu picioarele în vânt,
pedalez pe o hidrobicicletă cu pedalele în cer –
Nu văd nimic, doar simt să îmi iau mai mult avânt.
Cum stai așa? Cu mâinile în sân, mângâie-mă
stins, cu dor și regret, privește-mă drept. în suflet,
fii pilot de cursă lungă, pilota mea de iarnă –
a venit vara, mă plimb senină, n-am niciun secret regret.
Cum stăm așa, cu picioarele în nori de lapte,
ne deschidem pânzele, să ne sufle vântu-n ele –
ne legănăm privirile, ne legăm și sorțile de ancoră,
hidrobicicleta asta nu duce nicăieri, doar dincolo de stele.
