Incarnate 2016 - Demonul de care am râs...

O să fiu sinceră, ca de fiecare dată, și vă voi spune că îmi va fi destul de greu să scriu această recenzie într-un mod obiectiv, din cel puțin două motive:

1. Viața e frumoasă când te uiți la funny videos.

E greu să povestesc despre Incarnate, un film de groază, după ce am privit pe Instagram funny videos cu animăluțe drăguțe și iubibile și fericite. Ar fi și ciudat să pot. 😀

Uitați-vă și voi și mai spuneți ceva:

Ia uitați-vă și aici..

Bun.. Astea sunt doar două filmulețe dintre cele câteva zeci pe care le-am văzut până acum (ieri și azi :D). V-am luat cu binișorul, cu lugu-lugu, ca să nu vă sperii din prima cu filmul de groază (hahah):

2. Incarnate 2016 – Demonul

Al doilea motiv pentru care nu voi putea scrie obiectiv despre Incarnate ca fiind un film de groază este faptul că Demonul s-a făcut de râs. Da, domnule, s-a făcut de râsul pisicilor. Am fost acolo, l-am văzut la cinematograful din Băneasa, am mulțumit tuturor că au pierdut vremea și am plecat acasă. :)) Gândul meu era să scriu despre el imediat, dar uite că nu-i venise încă rândul. Ce-i drept, am avut și foarte multe alte lucruri interesante de arătat. 😀

Bun. Mai sunteți atenți? Normal. Aici devine și mai interesant.

Incarnate este un film de groază, la propriu și la figurat. :)) Cu un subiect destul de ofertant, deși supermegaultraexploatat, al demonilor, al oamenilor posedați, îmi plăcuse începutul. Am avut o mini-revelație chiar. Subiectul filmului se învârte în jurul personajului principal, dr. Seth Ember, aflat în scaun cu rotile în urma unui accident de mașină. Acesta este un Încarnat înzestrat cu abilitatea excepțională, extrem de rară de a pătrunde în mintea celui posedat.

Ceea ce aduce nou, zic eu, este faptul că exorcizarea se realizează din interior către exterior, adică Încarnatul pătrunde în mintea posedatului pentru a se lupta cu demonul și a-l înfrânge, toate acestea pentru salvarea „gazdei”. Situația se complică atunci când, chemat de Vatican să facă exorcizarea unui copil, află că în interiorul acestuia se află același spirit malefic care s-a făcut vinovat cu ani în urmă de moartea soției și fiului său.

Punctul culminant: Demonul de care am râs…

Bineînțeles, aici începe lupta adevărată între bine și rău, se atinge punctul culminant șiiiiiiiiiii… tocmai această parte nu v-o pot spune din cauză de spoiler nenorocit. :))) Dar veți râde! E oarecum previzibil că #biniliînvinge, dar modul în care acest lucru se produce, este de neimaginat. Nu ai cum. Eu nu vă zic astea ca să vă uitați la el, apoi să veniți aici să-mi cereți timpul înapoi pe bilet. :)) Eu vă zic ce am văzut eu și cu ce am rămas după toată nebunia. Are și câteva faze bune, imprevizibile, care te-ar pune ușor pe gânduri, dar prea puține, zic eu.

În fine, vă las trailerul aici și, în caz că vă uitați la cele 91 de minute de film de groază, rogu-vă să-mi dați de veste. 😀 Aici, prin mesaje, cum poftiți. Mi-aș dori să aflu și alte păreri. Am mai vorbit despre filmul ăsta imediat după vizionare, dar feedback-ul a fost unul negativ. Dă cineva mai mult? :))

PS: Glumim, râdem, hihihi, hahaha, dar să știți că vă mai las un video aicișa. Vă spun ce am mai spus: adoptați, nu cumpărați! Toate animalele merită și oferă iubire necondiționată! Toate, mă! Toate. Am eu două și-s convinsă că sunt cele mai bune pisici ever. Fă și tu la fel! Adoptă, ajută, fii blând cu animalele fără stăpân.

Gata, vă las! Mă bag la somn (după ce mai privesc imagini din astea pline de #vitaminepentrusuflet, cum le zic eu). Tschüs!