Să nu-mi spui mie „ironie”.
Îmi spui și mie ce-ai avut cu mine?
De ce ai venit? De ce-ai mai și plecat?
Când știi că tot răul e spre bine,
Dar nu mai vrei să știi, se pare c-ai uitat…
*ironie*
Îmi spui și mie cum de-ai putut subit
Să-mi lași în cale mocirle și gunoaie,
Când știu cât de adânc eu te-am iubit..
Acum alerg nebună prin zăvoaie.
*ironie*
Îmi spui și mie ce să mă fac acum,
Când totu-n jur e numai agonie?
Când ce simțeam a ars până la scrum,
Să nu-mi spui tu mie „Ironie”..
