Panseuri / Vorbe de duh

Iubire pentru un semn de punctuație.

Mă gândesc de ceva timp să scriu despre asta. Nu știam cum să încep și nici cum să abordez subiectul. Dar astăzi m-am gândit mai bine și am zis că trebuie pur și simplu să fac asta fix așa cum îmi (con)vine.

Iubesc punctul. Am o slăbiciune pentru el.. la fel cum are și el pentru mine. Mă caută cu privirea, îmi cerșește compania, ne dăruim unul altuia necondiționat și fără întrebări. Doar cu răspunsuri. În propoziții afirmative.

anna-moffo-with-gianni-macchia-in-love-scene-from-a-story-of-love_i-G-27-2777-H2UTD00Z

Punctul mă completează. Mă oprește ca să pornesc din nou într-o nouă călătorie de cuvinte. Punctul îmi oferă siguranță, dar mă doare uneori. Nu mă dezamăgește, nu mă înstrăinează. Mă are, sunt a lui, îi aparțin și știe asta.

Punctul e un sfârșit de început și un început de dorit. Poți să înaintezi doar dacă l-ai avut. Altfel totul este în zadar, nu știi nimic. Este de ajuns să îl uiți o dată și se va ști trădat. Vine de la sine, din aroganța lui spumoasă. Știe că numai cu el poți pleca la drum încă de la început. Cu el pleci în vacanță, tot cu el te întorci în suflet cu dorința nestăvilită de o lua de la capăt.

Nu îl pot da uitării, nu îl pot lua înapoi. Îl am, dar îmi fuge printre gânduri și se impune din când în când. Când vrea el. Mă trage de păr când greșesc, mă uimește și mă coboară din patul conjugal. Mă trage înapoi de mâneca unei cămăși pe care o port din nepăsare ori psihic prea relaxat. În patul lui Procust, căruia nu-i datorez nimic. Din potrivire perfectă.

Nu am nimic de ascuns când sunt cu el. Mă golește și îmi place simplitatea lui. article-2050440-0E6C84C600000578-569_634x286Mă însoțește cu privirea când îi defilez prin fața ochilor îmbrăcată doar cu sentimente. Mă simt pândită ca în thrillerele americane, dar îmi place. Nu mă atinge, dar mă înspăimântă când mă lovește. Apare neașteptat și dispare în neant. Doar ca să apară din nou și să mă surprindă.

Nu văd cum pot înceta să îl am. Poate fac vreo pauză, dar gândul îmi este tot la el. imagesPoate nu îl am eu tot timpul, dar îl văd în alte locuri, peste tot. Îl simt, îl văd, ba chiar îl mai și aud. În discuții, în pauze lungi de vorbire, în încheierea cu nerv a vreunei discuții, ba relații. Nu are coadă, dar și-o bagă adesea unde nu ai crede.

În lipsă de atingeri carnale, rămâne o relație utopică. Poate de aceea mai pun punct din dorința de a-l revedea. Dar n-ar mai fi punctul punct dacă spun mereu „Punct și de la capăt”. 🙂

Comments

comments

2 thoughts on “Iubire pentru un semn de punctuație.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: