M-ai răzgândit.. (Rimă împerecheată cu imagini)
M-ai răzgândit atunci când ai plecat subtil din noi cu primăvara.
Acum gândesc la rece că am avut o mare-ntre noi apusă ca vara –
Am ajuns s-aștept închisă-n iarna asta pătrată, fereastră cenușie,
Vorbind în pași tăcuți prin toamna-mi ruptă din carne cam vie.
Și cum aș putea să înțeleg ce-mi scrii cu litere ce șchioapă?
Nu m-ajută ochelarii – tu ești prea departe, iar eu îs mioapă..
M-ai răzgândit când am simțit din nou în tălpi gravitație –
Erai pedeapsa mea pe viață într-o lume fără legislație.
M-ai răzgândit când ți-am aflat tăcerea în fața marilor mele întrebări.
Aș fi vrut să-mi fii atlas, să te deschid vorbind despre ale tale patru zări.
De obicei cu tine, cu ochii tăi m-am învățat, deși nu erai vreo școală –
Fără noi, am spart în minte mii de oglinzi ce m-arătau prea goală.
M-ai răzgândit (ple)când te-ai gândit prea mult, prea des dacă să stai.
Am plecat cu infernu-mi agitat, ai rămas tu să-ți faci rai din ce n-ai.
Ți-am zis că nu-ți cer marea cu sarea, dar clar vreau muntele tot.
Te-am schimbat când mi-ai cerut să mă schimb – nu vreau să pot.
