Cărțuială,  Recenziile Pisicii Negre

Michel Houellebecq – Platforma. „În viață se poate întâmpla orice, mai ales nimic.”

Da. Platforma este una dintre cărțile care mi-au rămas în minte mult timp după ce am terminat-o de citit. Așa cum deja știți, nu fac recenzii obișnuite, sforăitoare, în care să vă spun ce se petrece în carte. Găsiți astfel de povești pe tot internetul. Eu vă zic pur și simplu cu ce am rămas eu după ce am citit-o și, mai ales, de ce o recomand.

michel-houellebecq-platforme

Platforma este o carte care intrigă îndeosebi prin însuși subiectul tratat: turismul sexual. Pe scurt: un anume domn francez, Michel, aflat în jurul vârstei de 40 de ani, alege să călătorească în Thailanda pentru plăcere sexuală. Plictisit, dezamăgit oarecum de schimbările sociale survenite în urma emancipării femeii, mai ales din punct de vedere sexual, Michel spune la un moment dat:

„Este o senzaţie stranie: să simţi cum viaţa ţi se schimbă total; e suficient să stai pe loc, să nu faci nimic, să percepi senzaţia de schimbare.”

platforme

Atenție! Conținut fierbinte. :))

Pe lângă descrierea scenelor de sex dintre protagonist și iubita acestuia (pe care și-o face peste mări și țări, în îndepărtata Thailanda), Houellebecq pătrunde în esența unei probleme atât de actuale în secolul nostru: înstrăinarea oamenilor unii față de ceilalți, transformarea dragostei într-un simplu act sexual aproape reflex, chiar dorința de a nu mai face copii (ideea fiind ridiculizată în carte).

emanciparea-femeii-turism-sexual-platforma

Cu toate că veți regăsi o mulțime de scene aproape pornografice, există, dincolo de asta, o idee extrem de profundă în legătură cu sentimentul iubirii, aceea că fără ea, omul se reduce la un soi de rutină în comportament și structură, o formă fără fond:

„Când iubirea a dispărut, viața devine oarecum convențională și silnică; păstrezi o formă umană, comportamentele obișnuite, un soi de structură, dar sufletul, cum se spune, e gol.”

Finalul cărții mi s-a părut extrem de inspirat. 😀 Mi-a reașezat toată cartea altfel în minte, iar după ce am citit și ultimele rânduri, ajungând la final, mi-a luat câteva minute să mă dezmeticesc. Moamă, ești nebun? Cât de tare este omul ăsta!

Nu știu ce aș putea spune în plus. Poate doar că, dacă citiți cartea asta ca și cum ar fi un film, atunci acela ar fi un film mind-blowing. Pe data viitoare!

recenzii opn

Comments

comments

2 comentarii

  • raparapandula

    Suna plictisitor pentru mine. Am cunoscut oameni care merg in Thailanda si nu e nimic special la ei (turismul sexual din Bucuresti e mult mai interesant).

    Cat despre partea cu iubirea, mi se pare ca vorbesti mai mult despre nevoia de a fi intreg decat de iubire. Din punctul meu de vedere e mai grava problema de autodefinire a celor care sunt dezamagiti decat conditia lumii care ii dezamageste. Iar daca asta e marea realizare a autorului din final… mai bine nu-mi mai spune.

    Oricum, am retinut ideea, atunci cand o sa vreau vise umede mai bine „Plateforme” decat „Fifty Shades of Grey”. Ok.

    Si apropo, de cand folosesti tu atat de des „un soi”? Pare-mi-se ca ai o influenta de limbaj?

    • Pisica Neagră

      Offf, Doamne, nu te dezminți. :)) Nu-ți sună interesant, nu citești, e simplu. Mie mi-a super plăcut, fiind una dintre puținele cărți pe care le-aș reciti.
      Fifty shades? Nu există comparație. Îmi pare rău că faci o asemenea asociere..
      Influență de limbaj am și voi avea mereu atât timp cât voi citi alți autori. Le preiau fără să-mi dau seama. Cine știe? Poate mâine voi începe să folosesc „pare-mi-se”..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!