(de)Lirice,  Poezia săptămânii

…nevindecate

Nu mai sunt copil
nu mă mai supăr
că nu mai sar șotronul
iar la 7 seara cel târziu
trebuie să fiu în casă
altfel iese mama pe geamul
de la etajul 1
și strigă să urc
la rutina de seară –
în ziua de azi
băiță, pijamale, lăptic
și somnul dulce
multe zâmbete aduce
a doua zi

Nu mai sunt copil
nu-mi mai iau jucăriile
să plec acasă, ba chiar
le aduc în sacoșe colorate
pe covorașul de activități
sperând să-i placă

Nu mai sunt copil
dar mai mănânc griș cu lapte
și dulceață făcută de mama
gogoși cu brânză
mazăre cu pui –
acum îi pregătesc terci de hrișcă
orez cu lapte și pudră de roșcove
banană cu avocado și iaurt integral
sperând să-i placă

Nu mai sunt copil
dar dorm la prânz
sau măcar stau în pat
vrând-nevrând
să veghez un alt somn
notând, citind
scrollând și
actualizând liste.

Nu sunt nici adult
100%
retrăiesc copilăria așa cum
poate
aș fi dorit-o eu însămi
pentru mine
nu știu

Nu sunt adult și am dovada:
pistruii – semnele copilăriei nevindecate.

12.02.2025

Photo: Heather Gilson

Comments

comments

Un comentariu

  • Cosmisian

    Ai scris!!!
    O supriza foarte faina, data fiind pasiunea ta pentru scris, pentru poezie.
    Sunt aici, intotdeauna cu ochii pe scriitura ta, pe pasiunea ta pentru lumea poeziei, de la fabrica incepand, pana la poezia nascuta din propriu-ti gand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!