niște versuri
azi e 31 martie. poate că nu-ți spune nimic treaba asta și e ok. a fost și 21 martie. adică ziua internațională a poeziei.
n-am trecut pe aici, am avut altele. și a fost și primul 25 martie la modul la care a fost. unicul. și a venit ultima zi a acestei luni de primăvară. și, deși am chestii de făcut (altele, adică), mi-am zis că ar fi frumos să scriu ceva aici. am vrut și aseară, dar nu mi-a ieșit. pentru că m-am luat cu seria aia, adolescentul, de pe netflix. și parcă am resimțit un miros de fum din vreascurile inspirației. și aș mai sta de vorbă pe aici, dar nu acum. poate alte dăți nu mă mai iau cu altele. hai că vă las mai jos ce am scris adineauri la muza de duminică de la fabrica de poezie și încă ceva. nu mai știu când le-am scris pe alea. și poate mă vrednicesc să le transcriu și pe altele. a, da! și trebuie să vă spun și despre makeup. dar, georgiana, machiaje, smacuri și țoale, în același articol cu „niște versuri”? uhum.
și s-a făcut lumină
acolo unde cântă umbrele
cu spaima revederii
copaci cu brațe adânc
înfipte în propria scoarță
conduc seva nebănuitelor rădăcini
către viitoare primăveri
când pluti-vei pe ape limpezi
vei reveni să te cuprind
voi fi mai tristă ca oricând
căci te-am avut, dar neștiind
oh, lună, tu
mai lasă-mi un minut
de contemplare
și poate mi se ridică ceața
din fața nepuselor întrebări
(31.03.2025)
*
încercări de primăvară
muguri de grâu ieșind din țeasta pământului fără să gândească
frunze născute peste iarna trecută
ambiții plăpânde în capete de ghiocei
pământ odihnit în tăcerea vremii
mirarea bulbilor și bosumflarea tuberculilor
ce show are să mai facă
primăvara asta
gf4fthyhyuhh*
căci ce rost mai au toate astea
albinele și-au luat câmpii
vezi unde pui accentul
câmpiile-s ale altora
ce au luat-o pe arătură
cât o să mai reziste și griveiul în lanțul
mult prea scurt
lătratu-i doar așa
să probeze dacă mai e răgușit
de la frigul din paiele ude
și mai adoarme așa sub cerul liber
visând la o bucată de mămăligă caldă
tăiată cu ața de la un cap la altul
în bucăți mari, mari de tot
cât capu meu de mari erau pe atunci
și-mi plăcea să o mănânc și cu mujdei
dar și râcâită de pe oala cu lapte cald
tu pricepi că scaunele aveau 3 picioare
și mesele asijderea
și nu vedeai pe nimeni
să caute a patra necunoscută
puterea obișnuinței
în altă ordine de idei –
oglinzi îndreptate spre cer
să vadă ei înșiși cum e
să arunce cineva
cu obuze în tine
04.03.2025
*primele litere tastate de Ilinca, nu aveam cum să le dau delete, asta e
Comments
