Nu le poți avea pe toate la mare. #SunsetFestival2018 #VamaVeche
Weekendul trecut a fost Sunset Festival în Vama Veche.
Am fost acolo, am răspuns prezent unui eveniment ce-mi face verile mai frumoase și mai palpitante. Cum? Păi, dacă nu te mobilizezi din timp, riști să nu găsești cazare decât prin curți pe la cort sau prin Sandalandala, așa cum am stat eu anul trecut. Claie peste grămadă. Pe mulți bani. Pentru condițiile alea. În fine, da, cazarea îți poate face viața mai plină de.. emoții. :))
Am găsit prin 2 Mai ceva eliberat pe ultimii 50 m. Nu mergi la mare să stai în cameră (zice-se) și ne-a interesat să avem unde să ne lăsăm bagajele, unde să facem un duș și să avem un pat din care să ne dăm jos fără să ne rupem cocoașa (ca la cort). A fost ok. Cu măsuțe din lemn în curte, un grătărel în spate pe undeva, lumea relaxată. Liniște.
Ajungi în Vamă.
Hărmălaie, lume multă, oameni puțini, cum ar zice Uzzi. Dar stai, mai degrabă aș spune asta despre Mamaia. Sau chiar Costinești. :> Dacă nu te afli în Vamă pentru distracție și nesomn, ai greșit stațiunea, băiatu’ meu.
Primul răsărit (cel de sâmbătă dimineața) ne-a prins pe plaja Expirat, alături de alți (mulți) tineri frumoși și liberi.
Toată ziua s-a rezumat la soare, baie în mare, lene și mâncare. Îți vine să bagi în tine un bou întreg atunci când stai pe plajă. Hamsii. Ceva chipsuri. Șaorma. Cartofi prăjiți. Bere. Apă.
Valuri mari, scoici în slip. Blestemați de Chuck Palahniuk.
Apropo de asta, se pare că atunci când merg la mare fac cele mai bune alegeri în materie de cărți de citit. Anul trecut, tot în Vamă, începusem Blues pentru o pisică neagră, volum care s-a dovedit unul dintre cele mai faine pe care le-am citit vreodată. 😀
Sâmbătă seara, oboseala ne-a țintuit la pat, am dormit cu bulbuci până a doua zi dimineață. :)) Aleluia, Dope D.O.D. sau Black Sun Empire! :)) Asta e! Avem un motiv să venim și la anu’ pe la Sunset Festival. Măcar am dormit ca un bebeluș după bălăceala de sâmbătă. 😀 Cum ziceam și în titlu, nu le poți avea pe toate. Nici la mare, nici la munte, dacă stau bine să mă gândesc.
Duminică am văzut și plaja din 2 Mai. Plină ochi. Chiar mai plină decât în Vamă. Se pare că foștii vamaioți au făcut copii și și-au mutat cazarea. 😀 Multe familii, bunici, părinți, copii. Nu știu dacă am văzut unul sau două prosoape exclusiv cu tineri. 😀 Dar măcar am mâncat bun și ieftin la una dintre restaurantele din zonă.
Filosofeala e la ea acasă atunci când stai la plajă.. :))
Stând așa, lungită-n baldachin, cu vântul ce-mi bătea tălpile goale, m-am gândit ce aș avea de zis, de povestit. M-am mai gândit că întotdeauna ai ceva de spus sau nimic de adăugat, dar nu poți cuprinde totul într-o singură sintagmă. De genul „totul de zis”. Am ceva de zis, nu poți spune am totul de zis. Deci, oricât m-aș strădui eu să zic totul, întotdeauna vor mai fi și altele de povestit, de arătat. De trăit.