• București cu blocuri gri

    Primăvara de pe strada mea.

    Dacă săptămâna trecută, pe vremea asta, era ziua mea (ah! nu pierd nicio ocazie în care să mă felicit că exist 😀 ), trebuie să spun că tot pe 21 martie a fost și prima zi de după echinocțiul de primăvară. Asta vine cu niște treburi bune – ziua e mai lungă, avem soare mai mult, natură vie răsare încet din natură moartă.. Înțelegeți voi. Dar intervin și astenia, alergiile, somnul agitat și mai.. puțin. Pentru că, nu uitați, mâine se trece la ora de vară. În noaptea de sâmbătă spre duminică, 29 spre 30 martie, ora 03:00 va deveni ora 04:00. Adică, așa cum ar zice și Căcărău, ne…

  • Jurnalism,  Ochi de pisică neagră

    Vulcanii noroioși – reportaj TV

    Într-o zi în care soarele se ascundea de ochii bucureștenilor, ne-am hotărât să părăsim capitala și să optăm pentru o călătorie în zona Buzăului. Am avut ca țintă Vulcanii Noroioși. Cu cât ne apropiam, locurile deveneau din ce în ce mai… prietenoase. Am scăpat de griul umed bucureștean și am ajuns aici, la Pâclele Mici, unde soarele mângâia frumos creștetul dealurilor vecine. Frumusețea aceasta sălbatică ne-a demonstrat încă o dată că România este o țară cu un real potențial turistic. Vulcanii devin adevărate furnicare, reușind să atragă nenumărați oameni în căutare de locuri în care natura este ocrotită, păstrată în cea mai pură formă. În zona Buzăului există această rezervație…

  • Cărțuială,  Particip, nu asist!,  Radiografia unei zile

    XXVII

    Aici nu va fi vorba de istorie, în general, nici măcar de vreun secol în care s-a întâmplat ceva remarcabil. Cifrele romane se foloseau pentru scrierea numerelor în civilizația antică romană. Că bine zice rowikipedia când le descrie așa: „Cifrele romane sînt văzute deobicei ca ieșite din uzul modern, dar se mai folosesc ocazional în diverse circumstanțe pentru a sugera importanța, eternitatea sau claritatea unui oarecare subiect”. Așadar, acest post ori este foarte important, ori va dăinui întru eternitate, ori va clarifica nește treburi. Vedem. Acest douăjșapte sunt eu. De curând sunt 27, că nu demult fusei 26. Și acum vreo doi, scriam așa: UN SFERT DE SECOL .Aproape atât.…

  • Frânturi de suflet

    Crăciunul meu

    Sat rupt de lume, undeva prin sudul ţării. 25 decembrie. Se crapă de ziuă. Ea, abia trezită, stă lângă pat în picioare, tremură pe dinăuntru – de emoţia regăsirii. Îşi trage pe ea nişte haine mai închise la culoare, fesul în cap. Merge fără ochelarii de vedere pentru că de data asta nu merge să vadă pe cineva, merge să-i vorbească. Merge să strige, să plângă până ce vântul îi usucă pe obraji sarea lacrimilor. Se caută de şerveţele şi îşi întreabă tatăl dacă e pregătit. E hotărâtă să înfrunte situaţia asta ca un om mare. Pune capu în pământ şi păşeşte afară, pe treptele casei. E încă întuneric, dar acel întuneric albăstrui care…

  • Comentez.

    În ce lume trăim?

    1. Un șăf de post bate un copil (fată) de 14 ani pe motiv că fură. Și nu o dată, ci de mai multe ori. În concluzie, agenților (dătătorului și martorului) nu le-a convenit că fata colorata le dă de muncă. 2. O mamă își bate copilul pe scaunul de la dentist, iar doctorul îi sugerează mamei că i-ar mai trebui încă o palmă că „nu e băiat cuminte”. Ea, femeie cu capul între umeri și cu frica „ce-o zice lumea”, se execută. 3. În 2014, cu bluetooth, GPS, google maps și sateliți, avioanele pot dispărea. Poate nu suntem singuri?.. (cu o aplică aprinsă și un unghi potrivit, se poate…

  • (de)Lirice,  Cărțuială

    Și tot nu dorm.

    Iată! Pe cer nu sunt stele – luminițe vii, Eu îmi plimb privirea, tu, fără să știi, Mă faci să simt, să gust abisul – Nu`i paradisul. Și`am zis să zbor până la cer și înapoi, Să aprind sclipiri de diamant în noroi. Nu am avânt, nimic nu mă poate înălța – Nu`i gravitația. Lacrimile inspiră starea de tristă veghe, Din nou nu mai cred în suflete pereche Și zac aici, privirea`i obosită, tot nu dorm – Nu`i somn. [19 Oct 2011]

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Vorbe de duh

    Alegeri.

    În viață trebuie să faci alegeri. Îți alegi tot felul de chestii pentru tine, chestii care`ți fac plăcere și ajungi să alegi și să îndepărtezi ceea ce e toxic pentru organismul propriu. E instinctul care iți cere asta! Să nu vorbim și de un orgoliu incomensurabil (ca în cazul meu!) pentru că atunci lucrurile devin destul de grave și tăiate din scurt într`o formă dubioasă, doar de mine știută sau bănuită. Poate crezi că bat câmpii, dar am ajuns la concluzia că destinul nu e altceva decât o serie de alegeri pe care omul le ia (conștient sau nu). Nu poți avea totul, dar cu siguranță poți rămâne cu nimic.…

  • (de)Lirice

    Tăierea mieilor.

    Gură amară şi senzaţie de usturime, Suflet gol împins în plină mulţime, Cu gândul firesc la Sfânta Treime, Îmi confund uneori propria mărime. Şi tot strig mereu în praf şi stânci Şi trupul coboară-n goluri adânci Cu scâncete şi plâns greu de prunci – Tu să nu cazi, după mine să te-arunci!

  • București cu blocuri gri

    Feminism și accident.

    Încep cu vorbele lui Simone de Beauvoir : „Self-knowledge is no guarantee of happiness, but it is on the side of happiness and can supply the courage to fight for it.„ Fericirea, în general, este un concept relativ. Sociologii (și nu numai ei!) au încercat să facă anumite sondaje de opinie cu privire la valorile românilor, la gradul de satisfacție al acestora în raport cu viața lor. Răspunsurile au fost variate, au fost strânse în niște rânduri pe hârtie, dar există un semn de întrebare: cum putem ști când un om este mulțumit, chiar fericit cu condiția lui prezentă? Întrebările se refereau la deținerea unui loc de muncă bine plătit,…

  • Playlistul lunii

    Crescurăm, bre!

    Momentul acela în care îti dai seama ca melodiile anilor 2000 reprezinta pentru tine ce reprezentau Beatles si Abba pentru ai tai. Si întelegi acum ce nu întelegeai atunci.

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Off-topic

    Postul ăsta va fi unul off-topic. Adică ar fi, da` nu prea. Aș vrea să trag linie după un an. 2013 a fost unul dintre cei mai plini ani din viața mea. A venit cu schimbări, a venit cu decizii… A venit, dar iacătă, a și trecut. Suntem deja la jumătatea lui decembrie, aș putea să trag o concluzie. Am trăit intens anul acesta, asta ar ideea centrală în jurul căreia m-am învârtit. M-am învârtit și am amețit. De dragoste, de pasiuni nebune, de trăiri nemaiîntâlnite, de planuri mărețe ce îmi taie răsuflarea numai la gândul că le voi duce, pe rând, la bun sfârșit. Așa se spune, la bun…