(de)Lirice

rană

simt în urechi vibrațiile unei viori ce-mi cutremură sufletul.

liniștea asta învăluită într-o durere surdă

nu-mi dă pace.

de care am atâta nevoie.

și tocmai când credeam că.

scriu aici, dar știu că n-o să public.

am o rană pe stern ce-și mănâncă

singură marginile.

se mărește, se adâncește,

dar de unde atâta poftă de canibal?

aș fi vrut o iubire cu trifoi cu patru

foi de scris o poveste ideală

cu prințul și never-ending-ul ăla frumos.

dar am o rană acum și mușcă din mine

cu pofta unei eve flămânzite

de anii dinaintea începutului de lume.

cheamă și alte amintiri!

cheamă întăriri,

că prea am rezistat.

până acum..

[5 februarie 2018]

Comments

comments

Lasa un raspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicata. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: