Răsad
Îmi cresc gheare de uliu pe care
mi le înfig în imaginație –
rup bucăți din mine, tu le pui sare.
Îmi doresc doar un pic de soare
în instalație.
Vreau să scot la lumina caldă
strigătul de „Somn ușor!”…
Gândurile urma să-mi piardă.
În pijamale galbene mi se scaldă
insomnia. Nici n-am plecat și mi-e dor.
Din priviri în sus, piezișe, ridic zmeie
de aripi motivaționale noi.
Aici sunt un copil și de trei ori femeie.
După ploi de muguri, răsar curcubeie
din culori de martie, treizeci și moi.
Îmi plantez răsad de râs acum
în pământiul suflet de copil tembel.
Răsad de primăvară-n mine des compun,
Corectez: „răsar” am vrut să spun –
Apun niște ani, dar am scrisul. Și răsar și eu cu el.
Joi, 23 martie 2017, #acasă
Comments
