Cărțuială,  Recenziile Pisicii Negre

Recenzie Creionul de tâmplărie – Mircea Cărtărescu

Uitându-mă prin rafturile bibliotecii și căutând o nouă carte de citit (de pe lista despre care v-am vorbit deja aici), am văzut și volumele deja parcurse. Le-am pus special deoparte ca să le fac câte o recenzie. Și parcă nu merită să le pun laolaltă într-un fel de recenzie colectivă. Poate că le-aș știrbi din valoare. Sau poate, dacă tot au avut răbdare cu mine și au așteptat cuminți și demne, de ce să nu le dedic câte un articol? Așa că iată-mă! Actualizez categoria „Recenziile Pisicii Negre”.

Motoul volumului „Creionul de tâmplărie” – Mircea Cărtărescu

Când scrii despre Mircea Cărtărescu, ai nevoie de disclaimer?

De fiecare dată când scriu o recenzie, îmi trece prin minte un fel de disclaimer. Atenție! Nu sunt critic literar. Gusturile nu se discută. Dacă o carte e bună și-mi place, nu mă interesează dacă autorul e controversat. Și altele asemenea.

Dar, până la urmă, toate astea ar trebui să fie implicite atunci când știi că te afli pe un blog personal, nu pe site-ul vreunei publicații de prestigiu. Până și acolo intervine subiectivismul. Cu atât mai mult aici. În fine.

Probabil că atâtea gânduri au dat buzna mai ales atunci când am scris subtitlul. Mircea Cărtărescu… Nu e un autor unanim iubit și adorat (care ar fi?), dar de multe ori mi s-a părut că a încasat niște lovituri complet gratuite.

Am mai povestit eu despre el în articolul despre cartea De ce iubim femeile, fiind totodată și volumul prin intermediul căruia l-am descoperit, acum ceva ani, pe Cărtărescu.

Recenzie Creionul de tâmplărie – Mircea Cărtărescu

În acest volum, l-am descoperit pe Mircea-copilul, Cărtărescu-scriitorul ce se lasă inspirat de alți scriitori, un Mircea Cărtărescu melancolic,  evocator, dar și unul ce își imaginează cum ar fi fost, de exemplu, să trăiască în aceleași vremuri cu Mihai Eminescu.

Nu în cele din urmă, așa cum el însuși a declarat despre această carte, am devoalat toate cele scrise acolo ca și cum mi-ar fi fost povestite mie, personal, cu o caldă prietenie.

Creionul de tâmplărie este o carte specială pentru mine, o carte caldă și prietenoasă, deloc greu de citit, o carte despre scriitori și despre actul scrisului. (Mircea Cărtărescu)

Ba chiar m-am trezit citind-o cu vocea autorului în capul meu. De înțeles, dacă stau să mă gândesc câte interviuri i-am urmărit pe YouTube.

Am citit acest volum pe nerăsuflate, așa de tare m-a acaparat. Pur și simplu, am pus pauză lumii și mi-am văzut de lectură.

Creionul de tâmplărie este alcătuită din trei părți:

  • Cum i-am cunoscut – în care a cuprins amintirile despre scriitori, această parte ocupă mai mult de o treime din volum,
  • Creionul de tâmplărie – conferințe și eseuri autobiografice,
  • Gheață și foc – capitol în care Cărtărescu a adunat laolaltă prefețe, postfețe și prezentări de autori.

Recunosc că ordinea în care acestea au fost așezate de către autor a fost și topul preferințelor mele. Cum i-am cunoscut a fost un capitol fascinant, în care îl „auzim” pe Cărtărescu povestind despre Eminescu, Nichita, Arghezi și mulți, mulți alții. Marin Preda, Geo Bogza, Ștefan Augustin Doinaș, Gellu Naum, iar din literatuta universală: Ernesto Sabato, Olga Tokarczuk, Amos Oz.

În volum, regăsim și un fel de confesiune, câteva pagini despre influența lui Doctor Faustus de Thomas Mann asupra romanului Solenoid.

Creionul de tâmplărie, o metaforă a predestinării

Cât despre textul care dă titlul cărții, regăsim un fragment chiar pe coperta a IV-a:

„Preotul mi-a tăiat moțul, iar nașul mi-a vârât sub ochi tăvița tradițională, pe care se-nșirau câteva obiecte disparate: un păhăruț cu vin, un clește, niște bani, o păpușică cu păr de ață, spice de grâu… Trebuia să apuc de pe tavă, succesiv, trei obiecte, care să-mi prevestească viitorul în viață: dacă luam paharul aveam să fiu bețiv, dacă alegeam păpușa – afemeiat, dacă apucam cleștele – un muncitor harnic etc.

Mă-ntreb ce zeu a-mpins în acel moment, ușor, cu vârful degetului, creionul de la urechea nașului, făcându-l să cadă-ntre lucrușoarele de pe tavă? Fapt este că m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia să fie acolo, l-am înșfăcat cu toată puterea și nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut să iau altceva de pe tavă.

Într-un fel, tot ce-am scris de-a lungul vieții mele am scris, de fapt, cu acel creion de tâmplărie pe care soarta mi l-a pus de la-nceput între degete. Bătătura pe care-o am de la nenumărate pixuri și stilouri și creioane pe degetul mijlociu e singurul semn de muncă grea pe care-l am pe trup, și sunt mândru de ea ca de o medalie de onoare.”

…bătătură pe care o am și eu, fără să pretind vreo comparație răsuflată sau exagerată. Am regăsit, pe parcursul cărții, nenumărate gânduri pe care le-am avut și le-am experimentat și eu de-a lungul existenței mele, dar pe care nu le-am organizat niciunde în scris. Aceleași întrebări, aceleași posibile răspunsuri. Și iată-le acum adunate între aceste coperte pe care, dacă nu le-aș fi văzut la Cărtărescu, mi-ar fi plăcut să-mi îmbrace mie rândurile…

Volumul Creionul de tâmplărie a fost lansat în iunie 2020, în timpul pandemiei.

Vă las mai jos linkul lansării oficiale, de ascultat și privit când aveți timp și dispoziție.

Cam atât pentru astăzi. Ne recitim în curând cu alte și alte gânduri despre cărți și lumea lor!

Comments

comments

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: