Recenziile Pisicii Negre

Resident Evil – The Final Chapter – De astăzi, în cinema

Observ că am scris mult despre filme în acest început de an. Asta e de bine! 😀 Mai am o recenzie despre un film pe care l-am văzut zilele astea, dar pe acela îl mai amân puțin. Astăzi scriu despre Resident Evil – The Final Chapter. De ce azi? Pentru că, de astăzi, îl puteți vedea la cinema.

Eu l-am văzut miercuri, în avanpremieră, la Afi Cotroceni, Imax 3D (la invitația Claudiei și Intercom Film).

Resident Evil – The Final Chapter este a șasea parte a seriei. Și ultima.

Filmul reprezintă cea mai de succes franciză de film inspirată de un joc video. Prima parte a apărut în urmă cu 15 ani și prezenta activitatea Corporației Umbrella, responsabilă de apocalipsă. Aceasta dorea să reducă drastic suprapopularea Globului, prin infectarea cu un T-Virus. Personajul principal al filmului este Alice (sexoasa Milla Jovovich), devenită inamic al corporației, după ce a activat în cadrul acesteia.

În această ultimă parte, Alice trebuie să se reîntoarcă în Stupul din Racoon City, acolo unde se află Umbrella, pentru a opri apocalipsa, adică uciderea și ultimilor supraviețuitori din filmul precedent: Resident Evil – Răsplata.

Filmul este nerecomandat persoanelor sub 15 ani. Aș completa: „și persoanelor cardiace”. L-am văzut 3D, iar asta mi-a amplificat anumite stări de tensiune, cum era firesc. M-am ferit de bolovani, am tresărit lângă zombalăi, am strâns din pumni când Alice trebuia să iasă dintre doi pereți ce se apropiau repede, repede.. 😀

Pot spune că filmul nu are puncte moarte, nu ai timp de respiro, ai senzația că alergi odată cu personajele, că ești implicat real în poveste și chiar îți dorești să se facă dreptate. 😀 Bine, trebuie să recunosc că Milla își face treaba foarte bine în film, dar uneori parcă e prea SF. :)) Prea ca la țară. Scapă din niște lupte abia cu puțin sânge în colțul gurii. Nu că aș vrea să o văd bătută, dar dacă-și ia pumni în ochi, măcar s-o machieze ceva mai accentuat, un smokey eyes, ceva. 😀

Am avut plăcerea să o văd pe Ruby Rose în film, o tipă super mișto pe care o urmăresc prin social media și de care îmi place de ceva vreme. 😀

Da, recomand filmul. Povestea e actuală: treaba cu ăștia mari puși la păstrare, criogenizați chiar, răspândirea de virusuri care să omoare micimea, reducând astfel populația globală, ca să trăiască ei mult și bine. Și lejer. Subiect tratat și de Dan Brown în Inferno.

Se pare că nu mai e valabilă vorba:

E loc sub soare pentru toată lumea.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!