retorică? • opisicaneagra.ro

mai știi tu când îți spuneam că
tăcerea (mieilor) e rece ca o stâncă?
te mângâiam amar cu mâna stângă,
uite calea dreaptă. tu ești mereu pe lângă.
mă urmărește privirea lor adâncă..
mă întrebai atunci, eu te întreb încă:
la ce e bună în iubire o poruncă,
dacă tot ce faci binele-l alungă?

fă sărbătoare din noi, du-mă la biserică
fără să-mi pui vreo întrebare, las-o retorică –
jurăminte pe vitralii, câtă iubire mozaică
s-ar naște între un om alb și o pisică..
ai încercat, și eu aș fi vrut, dar asta nu implică
„fericiți până la bătrânețe” și nu ne justifică
de ce ne tot punem noi piedică după piedică,
în loc să trăim îmbrățișați în arta asta poetică..