Sâmbăta cu folclor – Liviu Vasilică.
Iată că mai trecu o săptămână și trebuie să vorbim despre sâmbăta cu folclor. Dacă data trecută am vorbit despre Maria Tănase, astăzi am ales un admirator al acesteia: Liviu Vasilică, cel mai de seamă exponent al zonei Alexandriei, inima Teleormanului.
Cu un glas inconfundabil, pediatru de meserie, el a reușit să redea glasul zonei, cu accentul specific, interpretând melodii foarte vechi, din cele de erau cântate de bătrâni în jurul focului, la horă-n sat. Știu câteva cântece chiar din glasul mamei mele, cuvinte melodioase furate de mult de la tatăl ei.
Dragostea mea pentru folclor, pare-se, își are rădăcini mai vechi decât știu eu, dar de care îmi dau seama imediat ce aud o piesă ca asta:
Vă povesteam într-o postare mai veche despre Marin Preda și Teleormanul meu. Nu v-am zis? Păi, de nu știați, eu mi-s teleormăneancă, de acolo, din pădurea nebună. 🙂 Povestea mea-i mai lungă, dar nu despre asta e vorba aici. :)) Ci despre graiul ăsta neaoș, măi dadă.
Când mi se face dor de casă, citesc câteva pasaje din Moromeții lui Preda sau îl ascult pe Liviu Vasilică. De ani de zile, fix la fel. Cu același drag, cu aceleași imagini ale căsuței mele, cu grădina mea de suflet, cu primăvară albită de flori și cu toamna înfumurată de la frunze arse.
https://www.youtube.com/watch?v=U-gH3rrp67k
Un cântec foarte drag mie, chiar de suflet (l-am cântat și la majoratul meu 😀 ), este Fir-ai tu să fii de murg – o interpretare plină de dorul acela tipic românesc, plin de patos și strigat în gura mare, așa, ca la noi. 🙂
Există un remix (semnat de Gojira) pe care l-am ascultat de… De câte ori să zic? 🙂 Îmi place foarte mult ideea asta de a aduce folclorul nostru, acordurile astea inconfundabile în atenția publicului larg – mă refer aici la tinerii care fug cumva de tot ce înseamnă muzică populară, crezând că asta îi face mai cool. Ei bine, niu. Dar am încredere că va veni ziua în care ne vom trezi și vom realiza că ședem frumușel pe o comoară. Da, da, folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic.
Băi, melodii tot aș mai pune, dar cred că e suficient. Cred că v-am trezit interesul, nu ar avea cum altfel. 🙂
Ce voiam să mai spun… Da! Atunci când a murit Liviu Vasilică, pe 19 octombrie 2004, eu eram la liceu și, deși auzisem de slujba de înmormântare, nu am putut pleca de la ore. Dar a fost mai bine așa. Mi-am zis că nu-l voi uita, că voi pomeni de el peste tot unde voi merge. Pentru că Liviu Vasilică trăiește încă și va trebui să o facă în continuare!
România are nevoie de Liviu Vasilica!
Comments
S-ar putea să-ți placă și
Sâmbăta cu folclor. Maria Lătărețu.
4 comentarii
Marius Davidesco
Deși nu sunt un împătimit al folclorului, am copilărit printre folclor și muzică populară, am copilărit cu Liviu Vasilică, cu Gheorghe Roșoga, cu Furdui Iancu, cu Ion Dolănescu, cu Irina Loghin, Maria Dragomiroiu și cu mulți alții. Moștenirea lui Liviu Vasilică este dusă mai departe de către ansamblul Liviu Vasilică în frunte cu fiul acestuia, Florin Vasilică. Păcat de el că a murit răpus de boală și nu de bătrânețe. Îmi aduc aminte că atunci când Liviu Vasilică a murit, eram în școala generală, și colega mea Emma, mi-a povestit că Liviu Vasilică cântase la nunta părinților ei, și era foarte afectată de dispariția acestuia, ce-i drept și eu am fost destul de șocat. Din repertoriul lui Liviu Vasilică, două piese mi-au rămas adânc întipărite în minte și în suflet – Marine la nunta ta, și Hai, hai cu trăsioara. Ereau melodiile preferate ale lui bunicămiu, și în mod evident le-am adoptat și eu. Bunicămiu îmi spunea Marin nu Marius, și îmi fredona mereu piesa respectivă, spera că într-o zi va juca la nunta mea, făcea și multă bășcălie de mine. Felicitări pentru rubrica aceasta. Între timp Teleormanul a mai dat un interpret talentant de muzică populară, pe Gelu Voicu.
Pisica Neagră
Sunt convinsă că suntem mulți tineri care au ascultat acasă muzică populară datorită părinților. Eu încă mă bucur de ea și o voi face întotdeauna. Am amintirile cu masa de duminică și Tezaurul folcloric al Marioarei Murărescu. 🙂
Moartea lui Liviu Vasilică a venit prea devreme, mai avea atâtea de… cântat. Melodiile de care îmi spui sunt foarte cunoscute și tocmai de aceea am ales să aduc și altele în față, mai puțin ascultate, dar pe care le îndrăgesc foarte mult.
Pe Florin Vasilică l-am întâlnit în Alexandria, iar Gelu Voicu a fost în Grupul Teleormanul – apare în al doilea video din postare. 🙂
Mulțumesc că apreciezi. Apreciez.
Marius Davidesco
Amintirile cu masa de duminică și tezaur folcloric…și mămăliga cu brânză, și mirosul de tămâie, și liturghia de la biserică, și pomana la vecini, și căldura de la sobă…pentru mine ăsta e folclorul.
Pisica Neagră
Exact.