(de)Lirice / Cărțuială

Și tot nu dorm.

Iată! Pe cer nu sunt stele – luminițe vii,
Eu îmi plimb privirea, tu, fără să știi,
Mă faci să simt, să gust abisul –
Nu`i paradisul.

Și`am zis să zbor până la cer și înapoi,
Să aprind sclipiri de diamant în noroi.
Nu am avânt, nimic nu mă poate înălța –
Nu`i gravitația.

Lacrimile inspiră starea de tristă veghe,
Din nou nu mai cred în suflete pereche
Și zac aici, privirea`i obosită, tot nu dorm –
Nu`i somn.

[19 Oct 2011]

Comments

comments

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d blogeri au apreciat: