-
Despre porumbei călători, teorie, firea și iubirea
Sufletului nu-i poți dicta să nu mai simtă. Sau să înceapă să iubească. Poți, dimpotrivă, să omori cu mâinile goale sentimente, emoții, amintiri.. Nu înțeleg cursul acesta al iubirii, niciodată nu l-am înțeles. E împotriva firii și, totuși, atât de uman. Să iubești, să adori, să-ți dorești mai mult, să urăști, apoi să alegi indiferența. Inima nu știe să citească pe buze. E surdă și nu aude cum îi strigă rațiunea să nu-și mai piardă firea pe câmpii. Să rămână cu picioarele pe pământ, să opteze pentru echilibru. Of, e atât de ușor să zic astea din taste! Simt o pânză de păianjen cum îmi încețoșează privirea ori de câte…
-
Fantome pe plajă cu spini.
Vino în grădina mea secretă, aș vrea să-mi admiri trandafirii de sânge. Te chem cu o strigare mută, n-aș vrea să vii, e împotriva firii ce plânge. Mi-ajunge. * Stai departe, poartă-ți umbrele spre alte zări, prin lumi rebele și pustii. Voi șterge rândurile astea, poate, din minte. Le las să fie efemere, să nu știi. Să n-ai ce povesti. * fantome * În curând, voi fi din nou un surdo-mut ce vorbește prin semne de pe piele. Caractere necunoscute trec prin mine-ncet ca toporu-n lemne. E devreme. Nu-ți fă probleme: * Am timp – îl construiesc din clipe ca astea de față. Ce „eu” mă simt c-un scut de…
-
Mi-a învinețit pe buze toamna.
Când zâmbetul mi se transformă în scâncet de copil inocent, când pielea-mi furnică senzații noi, aievea, și-un roșu sentiment, când ochii mei te caută dincolo de zidul rece, aproape insistent, atunci știu că simt, dar știi… Nimic pe lume nu e permanent. Mi-a învinețit pe buze toamna – te văd, te miști – perfect, dar lent. Când râsul tău privirea și-o îndreaptă către alte nopți, spre o altă zi, când pielea ți-este scoarță, albaștrii frunzelor din ochi devin cenușii, când mâinile-ți mânjite pictează fiori într-un alt infinit unde vei privi, atunci știi că simți, dar știu… Totul în lume trece-ușor, cât ai clipi. Mi-a învinețit pe buze toamna – de ce…
-
De mâine.
Cred că știți deja la ce mă refer. Și dacă nu știți, vă luminez eu. De mâine voi fi mai bun. Tot de mâine mă apuc de exercițiile alea găsite pe youtube și renunț la cola (pfahaha!). De luni mă apuc serios de scris pe blog. Voi scrie măcar o dată pe zi. De la 1 ale lunii e cel mai bine să te apuci să faci ceva. Numai că nu faci. E doar o chestie psihică/psihologică/patologică. Te uiți în oglindă, te privești în ochi spunându-ți că, de mâine, lucrurile vor sta altfel în viața ta. Vei face ordine printre gânduri, vei șterge praful de pe vechi dorințe, de pe…
