-
Am decupat din suflet primăvara
Am decupat din suflet primăvara și i-am dat forma unui liliac… înflorit și întors cu susul în jos. Visele-mi sunt acum purtate pe aripi de rând|unică. Și-au făcut cuib în odăile inimii mele. Soarele îmbracă grădinile-n verde și scoate la iveală pistruii copilăriei nevindecate. Nopțile-și poartă sprâncenele lunatice ca niște felinare stinse ce fac o tură nocturnă într-o felie de unt din Calea Lactee. Și aș mai avea metafore să-mi descriu Visul. Dar reflecțiile mele ar deveni curând reflexiile tale. Și e prea târziu.
-
zăpada e la mine acasă
un vânt cam rece își face loc printre degetele copacilor întinse spre cer într-o rugăciune vâjâită plânsă, stoarsă m-am întors acasă pe pragul ăsta unde stau între două lumi una mărginită de moarte în două puncte cardinale ale cordului meu cealaltă încă neexplorată îndeajuns de bine de rime de mine pe aici, prin poezie o limbuță caldă îmi mângâie mâna și-mi spune că totul va fi bine dar știu eu sigur că nu e așa ce știe Ion? în mod cert, mai multe decât mine. și mă întorc pe toate părțile îmi amorțesc gândurile de la atâta frig și mă strâng la piept cu o mână invizibilă iar cu un…
-
Casa părintească nu se vinde! Se consolidează. Tu cum ai grijă de amintirile tale?
„Copilăria… Cadoul pe care ni-l face viața pentru ce vom avea de îndurat.” (Horațiu Mălăele) Atunci când eram copil la mama acasă, trăiam fiecare zi ca și cum aș fi avut tot timpul din lume. Nu mă speria nimic, mă bucuram de lucruri simple și de o viață lipsită de griji. Am spus întotdeauna, cu fiecare ocazie, că am avut o copilărie fericită. Deși locul pe care îl numesc acum acasă nu este și locul meu natal, amintirile cele mai frumoase pe care le am începând cu vârsta de 12 ani se leagă de acest sătuc din Câmpia Dunării. Îmi amintesc cu drag de zilele de vară în care alergam…
-
bolnavă.
toamna mea e bolnavă tușește cu vânt de ploaie și se drege din când în când cu triluri de păsări „dar mai mergeți și jucați-vă și la voi acasă!” le-aș striga eu de aici, din prag toamna mea e bolnavă și face febră în pământul uscat și frunzele-s prea gălăgioase când le calc în picioare eu sau găinile vecinilor toamna mea e bolnavă șchiopătează, i-am tăiat avântul perfuzii cu soare și murături de pus. pe rană sper să existe anotimpurile omului să vină iar iarna să vină iar primăvara. mea. 25.09.2018
-
și parcă prea mi-e dor de acasă..
și parcă mi-e prea dor de acasă și prea departe mi se pare ziua aceea-n care păși-voi zâmbind în a mea casă. mi-e dor să fiu copil în curte, să rup o roșie și-un colț de pâine, mi-e dor de vacanțele prea scurte, când n-aveam grija zilei de mâine. și mi-e mai dor de mama mea, să stau cu capu-n poala ei, tata să-nvârtă mămăliga, să fim frați din nou, cei trei. cum aș putea oare să-ntorc vremurile de-odinioară? voi afla când acasă mă reîntorc, mi-e dor a nu știu câta oară.. și o să-mi fie iar și iară..
-
Trunchi de pământ
Am ieșit din burta pământului pe nerăsuflate. Am renăscut din pântecul lunii.. martie și-un echinocțiu mi-au fost leagăn. Primul ecou al plânsului meu încă-mi este întipărit în glas, și curge pe pagini scrise-n cer. Tunete și fulgere răsărite din senin – Caracterul meu. Acum știu deja să număr 30 de primăveri. Am cam crescut, deși aș spune că se leagă mai bine pământul în inimă și-n articulații, țărâna în care am înfipt rădăcini de vise, prinse în buchet de râme, azi mi-e mai ușoară -n piept. Tata s-a sădit pe sine în căpruiul ochilor mei, dar și-n ridul dintre ei. Mama mi-a dat zâmbetul. Pe al său, de tot. De…
-
Rădăcini
Se întâmplă în mine un soare ce-mi zvâcnește-n tâmplă și oare nu vede cum încep să scriu moale, prea roz, cu ochi de copil, în păr c-o floare?… Caisul s-a deschis în sute de împliniri, încerc să-l copiez, să scriu alb despre trăiri ce-mi hrănesc ființa prin ochi și priviri, trăim înfipți în același pământ cu aceleași rădăcini. Tălpile goale îmi spun o poveste despre copilul din mine – a fost și-ncă este… Aș sta așa o veșnicie și-ncă un an peste, Să știu doar de mine, să mă pierd de voi, făr’ de veste. Mă simt bogată-n zambile și joarde de viță, seva crudă și dulceagă îmi alunecă din…
-
Negru Vlogă Ep. 7 – La mulți ani și-o poezie/ Anul vesel să ne fie!
Au trecut și sărbătorile astea. Și au fost exact așa cum mi-am imaginat: chilleanu’, în familie, fără consum prea mare de energie. Ba chiar mi-am încărcat bateriile să mă mai țină până prin vară, când plec în concediul ăla mare. :)) Am fost acasă, așa cum vă spuneam și în rândurile poeziei „În liniștea casei mele”. Și dacă tot am amintit de poezie, se pare că întreaga mea vacanță a stat sub semnul activității ăsteia: am scris și am citit versuri, ba chiar am și recitat câteva lângă brad. Cu ce ocazie? Păi, pentru noul episod Negru Vlogă: La mulți ani și-o poezie / Anul vesel să ne fie! Am…
-
Sărbătorile-s făcute pentru „acasă”
Disclaimer! Postare cu dulcegării, zâmbete și good vibes. O pisică neagră atipică! 😀 Nu pot să spun că am fost dintotdeauna îndrăgostită de perioada sărbătorilor, dar astăzi mi-am amintit un miros pe care nu mai credeam că-l voi reîntâlni vreodată. Se spune că parfumul este modul cel mai ușor în care poți călători în timp. Într-o fracține de secundă îți amintești de el, de îmbrățișarea caldă și de sărutul pe gâtul gol. Sau, trecând pe lângă o brutărie, mirosul de pâine caldă îți amintește de tine, copil fiind, cum mâncai aproape o pâine numai pe drumul spre casă. Astăzi mi-am împodobit brăduțul. Mi-am dorit de mult timp să-mi cumpăr unul…
-
Ce mă face pe mine fericită – 3. Acasă
A venit și vremea celui de-al treilea punct de pe lista fericirilor mele: acasă. Da. Parcă și simpla pronunțare a acestui cuvânt mă liniștește. Când vin acasă, trec printr-un portal și merg în altă lume. O lume goală de persoane, dar plină de mine și subînțelesurile mele. Nu încerca să înțelegi cu mintea ce spun eu aici, gândește-te la „acasă” al tău și vei simți ce scriu… Merg acasă alergând. Drumul pare mai lung la dus. Merg obosită de tot, de mine, de ei, de lume, și îmi găsesc resursele pentru a continua să fac cu drag și energie ceea ce am făcut și până acum. Mă reîncarc, aici am cablul de date, aici…
-
Ce mă face pe mine fericită: 1. Cafeaua de dimineață
Bună dimineața! Știu că sună ciudat să vă zic eu asta, cea mai anti-matinală ființă, dar da, astăzi este despre începutul unei zile reușite, despre ce mă face pe mine fericită. Iar un salut prietenos, spus sincer și deschis, cu zâmbetul pe buze, cu siguranță ar însenina ziua oricui. 🙂 Dintotdeauna m-am considerat un om simplu, iar atunci când începeam, poate, s-o iau razna, mă redresam imediat și încercam să mă mențin pe linia de plutire. Am fost atrasă mereu de gesturile mici, de atenția la detalii până dincolo de așteptări. Îmi plac lucrurile simple, iar astăzi va fi vorba despre un gest minim care mă face fericită (aproape) în fiecare…
-
Idei pentru acasă :)
Întotdeauna mi-am imaginat cum va arăta casa în care voi locui atunci când voi fi mare. Așa că, de-a lungul timpului, mi-am făcut tot felul de idei despre felul în care o voi decora. Pe măsură ce le voi aduna de prin calculator, le voi scoate la iveală. Mă gândesc că aș vrea să le văd pe toate la un loc, iar atunci când va fi cazul și chiar voi fi la casa mea, să le scot din… cutia neagră. Sau arhivă, așa cum o știm cu toții. 🙂 Pentru astăzi, am ales câteva imagini preluate de pe topdreamer.com. Sunt genul acela de fotografii DIY (do it yourself/ fă-o tu, în…
