Dragul meu, Iată-mă așezată din nou la masă, căutându-te cu privirea împrejuru-mi. Acolo unde m-ai așezat ultima dată, acolo am stat. Am stat și te-am așteptat… Mi-a fost frig de tine, știi? Acum doar frig(ider) de nerăbdare să te revăd. Cât îmi lipsești, nu cred că vei afla vreodată. Sau, poate. Mai ales atunci când încep să tremur sub privirea ta. Când desenezi lacom linii pe curbele mele, încep să răspândesc miresme în jur, dorind să-mi petrec diminețile în bucătărie. Cu tine. Apoi ies. Merg fără țintă printre străini; în orașul ăsta, mă simt captivă ca într-o cutie de plastic. Aș vrea să scap, dar nu știu cum. Învață-mă tu!…