• Advertoriale (s)toarse

    Magazinul oamenilor de la țară este Ogorul

    Îmi place să spun despre mine că sunt de la țară, deși, cel puțin în ultimii 10 ani, mi-am tot făcut veacul prin Bucureștiul meu frumos și capitalist. Îmi plac țăranii adevărați, oamenii cu frica lui Dumnezeu și extrem de harnici. Țăranii care, încă, ne dau nouă să mâncăm. „Am respect pentru țărani ce nu se dau altceva.” Scurt și cuprinzător versul, nu? Dar hai să nu cădem în latura aceea în care viața la țară e numai cum vedem în pozele lui Sorin Onișor, frumoasă și ruptă dintr-o altă lume, parcă de basm, cu prispe proaspăt văruite, animale grase și bine îngrijite, belșug picat din cer. Veșnicia s-a născut…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Treaptă.

    Distanța apare, te lovește și trage de tine ca de-un câine mort, Să mergi pe drumul tău, indiferent că doare, că poți sau nu vrei, Atât ți-a mai rămas când vezi c-ai pierdut, că te simți netot – Ți s-a rupt craca de sub picioare, atârni numai în clei, Cleiul copacului de care aveți grijă din clipa unu a lumii tale, de care ai agățat leagănul alinării rebelei suferinți… A fi sau a nu fi scrise de noi, lăbărțat, pe câteva petale ale trandafirilor sădiți în suflet – mă doare, strâng din dinți. Să scrii balade triste despre ai tăi părinți Nu-i treabă de copil. Am crescut aici, în suflet rupt…

error: Content is protected !!