• Cărțuială,  Filosofie pe genunchi

    Dacă luciditatea și pesimismul ar fi luat vreodată o formă de om, acestea s-ar fi întrupat în Emil Cioran.

    Deși l-am citit pe Emil Cioran încă din vremea liceului, nu am reușit niciodată să leg două idei în scris despre el. Asta pentru că nu mi-am propus. Am avut numeroase discuții despre activitatea sau viața acestuia, iar astăzi, fix de ziua lui de naștere, îmi doresc să las aici câteva impresii despre ce a însemnat Cioran pentru mine și nu numai. Emil Cioran, român născut în Rășinari (Sibiu), plecat în Paris pentru totdeauna Pe 8 aprilie 1911, în comuna Rășinari (la 15 km de Sibiu), se năștea Emil (Mihai) Cioran, cel ce avea să devină un mare filosof român, o reprezentare a „pesimismului efervescent”… Din tată protopop ortodox și…

  • Cărțuială

    Eugen Ionescu, 106 ani.

    Scriam aseară despre Cântăreața cheală, prima piesă de teatru a lui Eugen Ionescu. Astăzi se împlinesc 106 ani de la nașterea acestuia și uite cât de frumos se leagă lucrurile pe aici. 🙂 Astăzi este joi, ar fi fost poezia săptămânii, dar am ales de această dată să vorbesc despre o altfel de „poezie”, cea a teatrului absurd, de la care poți porni pe cărări nebătătorite în înțelesuri și profunzimi. Nu este, oare, vorba despre același lucru și în citirea/simțirea unor versuri? 🙂 Eugen Ionescu este cunoscut ca fiind un scriitor francez de origine română, deși eu mi-l amintesc de prin programa de liceu ca fiind la fel de român ca și Cioran.…

  • Filosofie pe genunchi,  Jurnalism,  Panseuri,  Radiografia unei zile

    Bucuria mea de azi? Prânz în bibliotecă.

    În seara asta sunt scurtă. În declarații. Azi a fost o zi simplă, așa cum mi le doresc pe toate. Plină ochi, nu-mi mai văd nici gândurile să le apuc și să le aștern aici frumușel pentru mai târziu când le-oi căuta să văd „ce făceam eu acum un an pe vremea asta”. Am zis că ziua a fost simplă, dar n-a fost. Am avut momente simple. Ca ăsta: …când m-am așezat lângă ziarul Facultății de Jurnalism, Atelier jurnalistic Plus. Sunt mândră de el și, așa cum spuneam și pe facebook atunci când am postat fotografia, este un proiect special. Este genul ăla de ziar unde scrii ca începător și…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri

    Pisica neagră și prietenii săi – despre feisbuc și alte alea.

    Răsfoind paginile din trecut ale feisbucului personal, am constatat următoarele: am avut multe idei și multe bune în trecut și am impresia că, în loc să adun cunoștințe și experiență în talent, mai degrabă îmi arunc inspirația în bătaia vântului oceanic la fel ca atunci când împrăștii cenușa unui mort; aveam mai mult tupeu, sufeream de boala miserupismului crunt, ceea ce era un plus. pe atunci; încep să mă ofilesc ca o panseluță firavă și drăguțică atunci când am mai mult de lucru. rămân mai repede fără chef, plictisul mă cuprinde cât ai zice fleoșc; nu există ani pisicești, mâțele mele sunt la fel de scroafe. iubite; aveam cojones să zic…