Mă simt ca o ciornă pe care Dumnezeu își face calculele. Stă, se gândește cu pixul ținut strâns între dinți și se mai încruntă câteodată. Taie în foaie vie și mă lasă să-mi curgă pasta pe obraji. Mă mângâie cu o pană înmuiată-n lună și-n stele. Mă mototolesc în mine de atâtea ori.. De câte ori? Problema (mea) nr. 1. Las-o, Domnule, mai moale! Mâna.. Las-o moale, apeși pe gânduri, îmi iese tuș din rânduri. Negru. Subiectul 2. Doliul. Stă ce stă în problema asta și pleacă. Se ridică, nu-L mai văd o perioadă. Doar negru. Doliu. Apoi, ca prin ceață, ia călimara cu aparente fericiri și-mi stropește viața la…