• (de)Lirice,  Poezia săptămânii

    Am decupat din suflet primăvara

    Am decupat din suflet primăvara și i-am dat forma unui liliac… înflorit și întors cu susul în jos. Visele-mi sunt acum purtate pe aripi de rând|unică. Și-au făcut cuib în odăile inimii mele. Soarele îmbracă grădinile-n verde și scoate la iveală pistruii copilăriei nevindecate. Nopțile-și poartă sprâncenele lunatice ca niște felinare stinse ce fac o tură nocturnă într-o felie de unt din Calea Lactee. Și aș mai avea metafore să-mi descriu Visul. Dar reflecțiile mele ar deveni curând reflexiile tale. Și e prea târziu.

  • Frânturi de suflet

    Amintiri din șiragul de mărgele ce-l port la gât de la 4 ani sau mai devreme..

    Am început să înșir amintiri pe ața vieții încă de pe la 4 ani, poate chiar mai devreme. Îmi amintesc ziua în care am început să vorbesc, atunci când m-am pierdut în bâlci. Îmi amintesc prima zi de școală, emoția mamei, lacrimile din ochii mei, oprite în ușa unui plâns înecat într-o buză mușcată. Aveam să încep un nou capitol din viața mea, unul ce avea să dureze vreo 20 de ani. Îmi amintesc ..câinele galben al lui tanti Antoneta, tăvălit prin varul de culoarea lămâii ce sta în sacii din magazie. De porumbei, de soba caldă, de prima Barbie.. Cireșul din livada ce mi se părea cât o lume…

  • Vlog

    Negru Vlogă Ep. 7 – La mulți ani și-o poezie/ Anul vesel să ne fie!

    Au trecut și sărbătorile astea. Și au fost exact așa cum mi-am imaginat: chilleanu’, în familie, fără consum prea mare de energie. Ba chiar mi-am încărcat bateriile să mă mai țină până prin vară, când plec în concediul ăla mare. :)) Am fost acasă, așa cum vă spuneam și în rândurile poeziei „În liniștea casei mele”. Și dacă tot am amintit de poezie, se pare că întreaga mea vacanță a stat sub semnul activității ăsteia: am scris și am citit versuri, ba chiar am și recitat câteva lângă brad. Cu ce ocazie? Păi, pentru noul episod Negru Vlogă: La mulți ani și-o poezie / Anul vesel să ne fie! Am…

  • Evenimente

    Astăzi am sărbătorit românește Ziua Recoltei

    Poate vă mirați că scriu deja despre ziua de astăzi.. Nu-i nimic, până și eu mă minunez că am chef să scriu în aceeași zi despre un eveniment la care tocmai am participat. 😀 Dap, am sărbătorit românește la Ziua Recoltei. Unde? La Conac, acolo unde e cald și bine, dar mai ales frumos. Astăzi am sărbătorit încheierea unui an – nu calendaristic, ci al „muncilor câmpului”. Am tras o linie sub cele aproape 10 luni ale lui 2016 și am ajuns la o concluzie: 2016 a fost un an bun. Din mai multe puncte de vedere (patru, cel puțin – dacă ai ochelari). :)) Nu le voi spune aici,…

  • Filosofie pe genunchi,  Frânturi de suflet

    Ce mă face pe mine fericită – 3. Acasă

    A venit și vremea celui de-al treilea punct de pe lista fericirilor mele: acasă. Da. Parcă și simpla pronunțare a acestui cuvânt mă liniștește. Când vin acasă, trec printr-un portal și merg în altă lume. O lume goală de persoane, dar plină de mine și subînțelesurile mele. Nu încerca să înțelegi cu mintea ce spun eu aici, gândește-te la „acasă” al tău și vei simți ce scriu… Merg acasă alergând. Drumul pare mai lung la dus. Merg obosită de tot, de mine, de ei, de lume, și îmi găsesc resursele pentru a continua să fac cu drag și energie ceea ce am făcut și până acum. Mă reîncarc, aici am cablul de date, aici…

  • Particip, nu asist!

    Top 3: Desenele copilăriei mele

    Nu m-am gândit niciodată să fac un top 3 al desenelor copilăriei mele... 🙂 E greu să alegi numai câteva dintre acele animații dragi cu care ai crescut ani de-a rândul. Lăsând la o parte Tom și Jerry, desenele animate ce ne-au amuzat pe toți (și încă o fac), Familia Flinstone, Bugs Bunny sau Scooby Doo, am reușit să-mi adun gândurile și, cu zâmbetul pe buze, îmi amintesc de orele petrecute singură în fața televizorului, pe Cartoon Network, uitându-mă la: Two stupid dogs (Doi câini proști) Serialul prezintă întâmplările din viața a doi câini nu prea inteligenți, numiți Câinele mare și Câinele mic. Aceștia petrec momente ciudate, dar amuzante totodată. Știu că în câteva episoade a apărut o…

  • Aberații,  Panseuri

    Îmi sunt fără să-mi fii.

    Chip străveziu, abia zărit dimineața printre gene, corpuri calde, mâini flămânde, mângâieri de neatingeri. Eu cu tine. Dor de blândețe, de cearșaful ținut între coapse, de mâna întinsă peste tine și sărutul cu buze moi. Șoapte în priviri și bătăi de inimi în tandem. Ne sincronizam. Gândurile ne erau creioane colorate ce desenau mii de sori și căsuțe de munte pe asfalt în parc. Inocenți și veseli. Ne voiam și totul era bine. Vorbeam despre asta în universul nostru, creat în jurul unei pasiuni ce s-a lăbărțat peste ore și ore, peste timp și spațiu. Univers într-un pahar cu apă. Apă plată în care mai adaug uneori bule. Îmi zici…

  • Particip, nu asist!

    Mișcarea face bine!

    Mi-am propus să alerg. Astăzi am avut a doua tură de alergat, chiar dacă am avut febră musculară după ziua de miercuri. Mișcarea face bine! Face minuni cu fizicul (în timp), iar psihicul se revigorează instantaneu. Am din nou poftă de viață după ce am ieșit la alergat în parc cu căștile în urechi și zâmbetul pe buze. Sunt o fire activă, îmi place să mă implic în mai multe activități deodată. Încă de când eram copil, am început să practic diferite sporturi. Părinții mei au înțeles nevoia mea continuă de mișcare și m-au ajutat să-mi canalizez energia în scopuri benefice. Știm cu toții că sportul te educă. Nu numai…

  • Particip, nu asist!

    Fericirea are chipul tău.

    …al meu, adică! 🙂 Și al mamei mele. Astăzi este 8 Martie, prilej cu care nu-i voi spune La mulți ani! (pentru că am făcut-o deja), dar cu care îmi aduc aminte de copilărie, ca în fiecare an, ca în orice zi… Acolo îmi regăsesc fericirea, în curtea casei părintești, în patul în care am crescut eu cu frații mei și în care săream de pe șifonier. Acest 8 Martie, această zi atât de specială în toată lumea, mă îndeamnă la meditație, dar și la acțiune. Vreau pentru că pot! – acesta este versul și verbul meu de acțiune. Îmi găsesc motivație în renaștere, îmi place să spun că primăvara este…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Treaptă.

    Distanța apare, te lovește și trage de tine ca de-un câine mort, Să mergi pe drumul tău, indiferent că doare, că poți sau nu vrei, Atât ți-a mai rămas când vezi c-ai pierdut, că te simți netot – Ți s-a rupt craca de sub picioare, atârni numai în clei, Cleiul copacului de care aveți grijă din clipa unu a lumii tale, de care ai agățat leagănul alinării rebelei suferinți… A fi sau a nu fi scrise de noi, lăbărțat, pe câteva petale ale trandafirilor sădiți în suflet – mă doare, strâng din dinți. Să scrii balade triste despre ai tăi părinți Nu-i treabă de copil. Am crescut aici, în suflet rupt…