• (de)Lirice

    (re)nașterea domnului.. poet

    ele? decor. Luminițe prinse la brațul unor feți-frumoși înalți ca brazii. ei? senili vrednici. împing cu nesaț la un scaun cu rotile în care au impresia că au o Ileană Luminița. totul e ca la nebuni, dar nimeni nu vede, fiecare e prea ocupat cu gura sa. pictură murală pe wall-urile feisbuciene: mese pline, zâmbete triste, suflete goale. de ce vă mai afișați? rămân tablou. orașul e plin de restaurante și chef(i), dar predomină prostul gust la înălțime – nu ai fost să vezi Maghernițele luminițele? străzile respiră ușurat ca după o șamponare anti-păduchi. shh! au adormit.

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri

    Sărbătorile-s făcute pentru „acasă”

    Disclaimer! Postare cu dulcegării, zâmbete și good vibes. O pisică neagră atipică! 😀 Nu pot să spun că am fost dintotdeauna îndrăgostită de perioada sărbătorilor, dar astăzi mi-am amintit un miros pe care nu mai credeam că-l voi reîntâlni vreodată. Se spune că parfumul este modul cel mai ușor în care poți călători în timp. Într-o fracține de secundă îți amintești de el, de îmbrățișarea caldă și de sărutul pe gâtul gol. Sau, trecând pe lângă o brutărie, mirosul de pâine caldă îți amintește de tine, copil fiind, cum mâncai aproape o pâine numai pe drumul spre casă. Astăzi mi-am împodobit brăduțul. Mi-am dorit de mult timp să-mi cumpăr unul…

  • Frânturi de suflet

    Crăciunul meu

    Sat rupt de lume, undeva prin sudul ţării. 25 decembrie. Se crapă de ziuă. Ea, abia trezită, stă lângă pat în picioare, tremură pe dinăuntru – de emoţia regăsirii. Îşi trage pe ea nişte haine mai închise la culoare, fesul în cap. Merge fără ochelarii de vedere pentru că de data asta nu merge să vadă pe cineva, merge să-i vorbească. Merge să strige, să plângă până ce vântul îi usucă pe obraji sarea lacrimilor. Se caută de şerveţele şi îşi întreabă tatăl dacă e pregătit. E hotărâtă să înfrunte situaţia asta ca un om mare. Pune capu în pământ şi păşeşte afară, pe treptele casei. E încă întuneric, dar acel întuneric albăstrui care…

  • Frânturi de suflet,  Vorbe de duh

    Ho, ho.. Ho, mă!

    Sărbătorile vin și pleacă. Se lasă așteptate, cu tot cu vacanța aferentă, cu tot cu cozonacii cumpărați și mirosul de brad artificial, scos de la prăfuială, de unde l-ai pus anul trecut. Adică anul ăsta, dacă ți se întâmplă să îl lași până după sărbători (așa cum se obișnuiește). Eu l-am împodobit abia ieri. Mă deprimă și cred că nu apucă anul nou la aer curat. Saci de plastic îi vor fi hăinuță încă un an. Până m-oi hotărî să-mi cumpăr un brad de-adevăratelea, în ghiveci, pe care să-l plantez mai apoi, în fiecare iarnă câte unul, la țară, acasă la mine. Ar fi frumos! Dar nu îmi mai fac…

error: Content is protected !!