-
Chestii – să mă (re)cunoști.
Am încercat întotdeauna să înțeleg fiecare cuvânt din fiecare propoziție din fiecare frază auzită de mine, vrând – nevrând. Tot vrând -nevrând le trec prin filtrul rațiunii, unele concluzii îmi provoacă silă, altele milă, altele mă ambiționează, altele îmi provoacă un plâns râs isteric sau pur și simplu mă lasă rece. Privind mai atent și la gândurile mele expuse prin cuvinte, îmi dau seama de întunericul din mine. Sunt confuză imediat ce apare o rază de lumină. Nu știu să trăiesc frumos. Nu am învățat să trăiesc frumos. Viața nu e frumoasă, viața e de căcat – de asta sunt sigură, să nu încerce nimeni niciodată să mă contrazică (cel puțin în…
-
Contrasens.
Viaţa e nebună şi aleargă aşa, fără să`şi dea seama.. În timp ce eu stau pe loc şi`mi sunt spectator, Privesc detaşată cum se`adânceşte drama, Cum amintirile frumoase se duc, devin decor. Şi`acum ce`i de făcut în situaţia în care mă zbat? Nu pot să merg, chiar nu mai vreau să pot ajunge Acolo unde odată visam să stau drept ca un soldat Ce drapelul românesc pe Everest înfige. Mă frige gândul ăsta rece şi duios de aprig, Mă îngheaţă sunetul unui clopot, vineri în biserică. Mă îneacă un fum al unui viitor ce`l strig Să vină cât mai iute, de Coasă nu mi`e frică. Întunericul prea dens mă priveşte cu milă deasă, Îl simt…