• Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Recenziile Pisicii Negre

    Față-n față cu… Ultimul lup.

    Am fost vineri să văd un film. La cinema. Încă de anul trecut mi-am propus să văd Ultimul lup (Wolf totem/Le dernier loup), ba chiar îl descărcasem la un moment dat, însă nu mi-am făcut timp să-l văd. A rămas uitat pe undeva prin laptop. Mare mi-a fost bucuria să aflu că va avea loc o premieră a acestui film, pe 25 martie 2016, în cinematografele din toată țara. După ce ne-am gândit să mergem la Cinema Muzeul Țăranului, am ajuns la concluzia că ar fi de preferat să-l vedem 3D. Așa că am optat pentru un cinema de mall (care, tbh, nu-s chiar preferatele mele). Am ajuns cu ceva întârziere,…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Recenziile Pisicii Negre

    Recomandare de film: Solidream.

    Mă gândeam acum că au zis ăștia că vin iar căldurile însoțite de nu știu ce coduri colorate. Toată lumea este cu gândul la concediu. Oricum ar fi, o călătorie e mai mult decât binevenită, fie ea în valuri gălăgioase, fie la umbra bătrâneții liniștite a unui munte. Și stând așa, lungită în pat și citind, mi-a zburat gândul la aventura echipei Solidream, prezentată într-un documentar pe care l-am vizionat la Cinema Elvire Popesco, cu ocazia campaniei A velo au cinema, prin care se dorește conștientizarea asupra riscurilor încălzirii globale. Nu o să vă mint, am mers cu mașina până acolo, dar asta contează mai puțin. 😀 Când am ajuns, curtea…

  • Recenziile Pisicii Negre

    Povești trăsnite.

    Vreau să atrag atenția asupra unui film care prezintă șase povești trăsnite, în care este desenată linia extrem de fină dintre realitatea cotidiană și brutalitatea ce zace în noi. În fiecare dintre noi. Relatos salvajes este un film care exprimă perfect stări paradoxale, imprevizibile, dar pline de adevăr. Adevărul fiecăruia dintre noi, pe care îl ținem ascuns, dincolo de fațade mânjite de perfidia unui rânjet studiat dimineața în oglindă… L-am văzut ieri la Cinema Studio într-o sală animată de câteva chipuri limpezi și tinere, unele înrămate de ochelari. Am ajuns mai târziu – deh, așa e în tenis centru, nema loc de parcare. Mai ocolești o stradă, cu ochii după clădiri vechi și…

  • Particip, nu asist!

    Aferim mie! Am ascultat un film.

    Vă anunțam în urmă cu ceva timp că va avea loc, în București, un festival de film. Nimic nou până aici. Dar atât de tare îmi place să povestesc oamenilor despre Festivalul Național al Filmului pentru Nevăzători (#fnfn), mai ales ca să le văd reacția după vreo 3 secunde: Huh?! Cum vine asta, băi nene? Cum adică, film pentru nevăzători? Și atunci le spun ce v-am spus și vouă aici. 🙂 Bun. Și mi-am zis că, dacă tot am scris despre evenimentul ăsta și am mai făcut și o facultate cu profil psihopedagogic (deci nu sunt străină de această afecțiune), am mers și eu acolo, la Cinema Muzeul Țăranului. Împreună cu Sorina, bineînțeles. Ajuns,…