îmi imaginez că-s un câmp imens și că sentimentele aleargă peste el, se-mpiedică, se julesc, se împing, trag unele de celelalte, cele negative le trag în jos pe cele mai înalte. și explodează mine-n mine la fiecare ceas, nu am nicio idee de hartă, dar sunt un atlas din văi și creste-n munți, cărări strâmte, încurcate, din păduri reci de brad, stele-n ochi aruncate, din vorbe iuți ca de piper, glume cam nesărate, râuri de gânduri ce-mi traversează câmpia și câteva delirice să-mi calmeze nebunia mânia. îmi imaginez că visul e, de fapt, realitate și că trăiesc într-un film mut fără publicitate. că-s cam legată la mâini acum, deși tastez,…