• (de)Lirice

    zăpada e la mine acasă

    un vânt cam rece își face loc printre degetele copacilor întinse spre cer într-o rugăciune vâjâită plânsă, stoarsă m-am întors acasă pe pragul ăsta unde stau între două lumi una mărginită de moarte în două puncte cardinale ale cordului meu cealaltă încă neexplorată îndeajuns de bine de rime de mine pe aici, prin poezie o limbuță caldă îmi mângâie mâna și-mi spune că totul va fi bine dar știu eu sigur că nu e așa ce știe Ion? în mod cert, mai multe decât mine. și mă întorc pe toate părțile îmi amorțesc gândurile de la atâta frig și mă strâng la piept cu o mână invizibilă iar cu un…

  • Vlog

    Negru Vlogă Ep. 7 – La mulți ani și-o poezie/ Anul vesel să ne fie!

    Au trecut și sărbătorile astea. Și au fost exact așa cum mi-am imaginat: chilleanu’, în familie, fără consum prea mare de energie. Ba chiar mi-am încărcat bateriile să mă mai țină până prin vară, când plec în concediul ăla mare. :)) Am fost acasă, așa cum vă spuneam și în rândurile poeziei „În liniștea casei mele”. Și dacă tot am amintit de poezie, se pare că întreaga mea vacanță a stat sub semnul activității ăsteia: am scris și am citit versuri, ba chiar am și recitat câteva lângă brad. Cu ce ocazie? Păi, pentru noul episod Negru Vlogă: La mulți ani și-o poezie / Anul vesel să ne fie! Am…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Radiografia unei zile

    Hai afară la zăpadăăă – Care e faza cu replica asta? :D

    A început de ieri să cadă Câte-un fulg. Și n-a mai stat. :)) Și uite așa ne-am trezit noi într-o iarnă în toată regula. Ar fi fost un adevărat noroc să avem zăpada asta de Crăciun. Atunci chiar ar fi fost de poveste întregul scenariu. Dar nici așa nu a fost târziu. Mi-a dat ceva fiori că s-ar putea să nu ajung în București la timp cât să mă apuc de treabă (job, evenimente and stuff), dar acum cică ar fi mai bine, drumurile-s de circulat. Mai greu, dar nu imposibil. Fix cum îmi place când vine vorba de.. orice. 😀 Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți…

  • (de)Lirice

    În liniștea casei mele

    Scârțâitul porții anunță vecinii că am sosit, Zăpadă în petice albe se deșiră sub ghete, Frumoasa mea căsuță, bine te-am găsit, Mi-a fost dor de tine, de liniște mi-era sete…   Aici dispare totul, sunt numai eu și ai mei, Nu-mi pasă decât de clipa mea de față. Momente cât o veșnicie, ori două, sau trei, În liniștea casei mele, înseamnă o viață…   Gerul apropie oamenii, îi aduce laolaltă, Zgribuliți în geci și fesuri, caută căldura, Lovituri de bici și clopoței în vale tresaltă, Vin copii cu plugușorul, să ure cu gura.   Pe întinsul alb al curții îmi odihnesc ochii, Soarele-și arată dinții, lovind cu raze ca nuiele,…

  • (de)Lirice

    Am vrut să-ți fiu un anotimp.

    Am vrut să-ți fiu ca toamna, Să te dezbrac subtil de verde, Să râd, să plâng de-a valma, Priviri căprui să te dezmierde. * Am vrut să-mi fii iarăși ca vara Liniștiți să fim, liberi de la tot, Să ne-ncânte în gând vioara, Noaptea, somnul să ne fie preot. ** Am vrut să-mi vii ca primăvara, Să simt în vintre muguri de iubiri, Să ne regăsim mereu în gara Celor mai vibrante întâlniri.. *** Am vrut să-ți fiu un anotimp Ce roșul pasiunii în suflet toarnă, Iubire nemândră și făr’ de timp, Dar tu îmi ești doar iarnă.

  • (de)Lirice

    Gânduri ninse.

    Îmi stau ascunse, cu genunchii moi sub ele, Gândurile. Sorb din ceașca amintirilor din viitor în fața ferestrei către interior. Aștept să ningă. Fulgii mi-ar așeza steluțe mov în păr peste crengi de vise. Mi-aș face leagăn din oftat și cuib din cuvinte stinse-n vocea ta. Ecou, ecou, ecou – pereții-s albi. Vorbesc cu mine în tâmple, aștept să mi se întâmple ninsoarea.   Dar, vezi, iarna mea e primăvară…

  • Cărțuială,  Ochi de pisică neagră

    De sezon.

    Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar … Copacii albi, copacii negri. In parc regretele plang iar … Cu pene albe, pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular … Cu pene albe, pene negre … In parc fantomele apar … Si frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Si pene albe, pene negre, Decor de doliu funerar … In parc ninsoarea cade rar … Decor – George Bacovia 

  • Poveste urbană

    Poveste urbană – 1

    Era în bucătărie. Nu pentru că îi făcea plăcere să gătească, dar avea nevoie să-și umple timpul cu ceva. Să-și umple golul. A căutat o rețetă de prăjituri pe net și a găsit ceva simplu cu cacao și ceva zahăr pudră la final. Cu tricou negru și șorțul înflorat, se mișcă într-un du-te-vino continuu între frigider și dulapul cu chestii. Bine, nici nu îi e foarte greu pentru că are o bucătărie cât jumătate de cămară. Are deseori senzație de claustrofobie, cum că tavanul i-ar atinge firele de păr din creștet, ar merge parcă un pic adusă de umeri. Stă mai mult cu geamul deschis, măcar crăpat. Agitația de afară…

  • București cu blocuri gri,  Ochi de pisică neagră,  Radiografia unei zile

    Sfârșit de început de toamnă.

    Iarna este fată mare. S-a grăbit la măritat până intrăm în postul Crăciunului. O zi – înnorat, o zi – ploaie, o zi – înnorat și gata. Asta fuse toamna noastră! Deși, dacă stau să mă gândesc mai bine, toamna a venit odată cu vara cea ploioasă și sfioasă. Ieri a nins! Dacă nu ați avut și voi fereastră să vedeți, măcar ați avut facebook! Tot e ceva! Astăzi sunt și eu meteorologul de serviciu și spun că bate crivățul de te dă pe spate cu fața spre sud, lapovița se transformă în ninsoare ce cade feeric peste Bucureștii mei. Nu e totul alb, nu e iadul sau satana de gheață,…