• (de)Lirice,  Aberații

    Să nu-mi spui mie „ironie”.

    Îmi spui și mie ce-ai avut cu mine? De ce ai venit? De ce-ai mai și plecat? Când știi că tot răul e spre bine, Dar nu mai vrei să știi, se pare c-ai uitat… *ironie* Îmi spui și mie cum de-ai putut subit Să-mi lași în cale mocirle și gunoaie, Când știu cât de adânc eu te-am iubit.. Acum alerg nebună prin zăvoaie. *ironie* Îmi spui și mie ce să mă fac acum, Când totu-n jur e numai agonie? Când ce simțeam a ars până la scrum, Să nu-mi spui tu mie „Ironie”..

error: Content is protected !!