• Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Ochi de pisică neagră,  Particip, nu asist!

    Jurnal de Craiova – partea a doua. Și mai sunt.

    La Craiova am fost luna trecută, de ziua Europei. Vă spuneam aici despre cum am pierdut trenul și cum am reușit, totuși, să ajung la timp. A doua zi a început liniștit… Cu un mic dejun la restaurantul hotelului, cu o cafea sorbită în tihnă alături de Raluca și Răzvan. Spre surprinderea mea, nu am mai întârziat nici la masă, nici la strâns bagajul. Deși am simțit încă de când m-am dat jos din pat că ceva nu-i în regulă cu picioarele mele, am zis că lasă, c-o trece. Tălpile mele erau ca niște pernuțe de pisică (neagră, ce crezi?). Moooi. Și umflate. – Așa, Georgiano, ia de te plimbă…