• Jurnalism

    Interviu cu Mircea Enescu: „Mircea nu doarme pentru că nu-l lasă Releveu!”

    Salutare! Din nou. A trecut ceva timp de la ultimul interviu publicat pe blog, așa că m-am gândit să văd ce mai face Releveu, zis și Mircea Enescu. Ce a făcut Mircea în acest an, 2018? Știu că nu a dormit, dar în rest? :)) În acest an 2018 s-a gândit la 2019. Am pus la punct câteva aspecte legate de următorul an, mi-am făcut un plan și mă țin de el. Anu’ trecut la fel și mi-a ieșit în proporție de 90%. Acest 2018 chiar a fost un an al schimbărilor pentru mine, începând cu schimbarea țării. Am scris pentru carte, pentru noul serial al cărui prim episod va…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri,  Playlistul lunii

    Playlistul lunii. Astăzi, despre melodiile din liceu.

    Băi, nu știu câți dintre voi ați trecut deja de vârsta de 28-29 de ani, dar la mine e prima dată și mi se întâmplă lucruri. :)) Și mișto, și mai puțin plăcute. Vorbim despre revederea cu colegii de liceu. După 10 ani!!! Pfuiii, cum au zburat anii ăștia… Mâine e marea reîntâlnire, nu am reușit să ne strângem prea mulți, poate nici măcar jumătate din clasă, dar e important că ne vom revedea diriginții. Am avut trei: un dirig și două dirige. :)) Ne-am atașat de fiecare în parte, iar asta se vede încă și acum, peste ani, când acceptă cu drag invitația noastră de a petrece câteva zeci…

  • (de)Lirice

    Vioara întâi.

    Vreau să mă auzi când mă alint în mine note spumegând, trebuie să mă iei de după mijloc, să-ți așezi umărul în pliul meu, să-mi atingi coarda sensibilă cu degete lungi, liniștea căutând – Tremuri în coastele mele. Corzi între noi, fire întinse de curcubeu. Vrei să mă asculți, vino mai aproape și închide ochii strâns în gene, iubește-mi curbele și pielea de miere, dezbracă-te subit de lume. Pășești timid în scena mea fără reflectoare, public tăcut, de cremene, Potrivește-mă cu tine, fă-mă să cânt sublim sub pseudonume.   Fă din cântul meu o poveste nesfârșită de mătase pe portativ, urcă-ți privirea lin, coboară adânc în simțul meu de căpătâi.…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Frânturi de suflet,  Panseuri

    Încă două zile. Și gata.

    08.07.2015 – miercuri Azi am consumat. Energie și ceva mai multă mâncare. Asta e de bine, chill. Dacă ai ști. Dar nu știi și e mai bine. Astăzi nu am mai privit în urmă să văd ce las după mine – privirea dreaptă, coloana dreaptă, am cotit la stânga. Am simțit că trebuie să privesc tot înainte. #goodvibe Tot azi am început ceea ce nu trebuia să încetez a face vreodată – m-am concentrat pe ideile mele, pe ceea ce vreau eu să fac, evitând a face planuri. Deși, în linii mari, hotărârile sunt deja luate. Și dă-i, și-aleargă, și gândește-te… Mi-e greu, îmi tot spuneam. Și nu mă refeream…

  • (de)Lirice

    Principii și vertebre.

    Când riști să descompui în note muzicale de subsol tot ce agonisești printre coaste, în bătăi de inimi moi, te ții sus și tare în vertebre închise în tine cu chei sol – mă mișc încet, zbor sub mine, cânt pentru amândoi. Strângi pansamentul în jurul arterelor ce au cedat presiunii roșului, vișiniu putred ce aleargă-n pribegie – lasă-mă să-mi port iubirea în felul meu ciudat, când mă arăt așa cum sunt – eu pe mine ție! 🙂  

  • Cărțuială,  Jurnalism,  Particip, nu asist!,  Playlistul lunii

    Andrei Păunescu: „Las-o să plece!”

    Printre multe altele (despre care vă voi povesti zilele astea), ieri am reușit să ajung la Palatul Național al Copiilor la lansarea cărților lui Andrei Păunescu: Las-o să plece și Popor de somnoroase păsărele. Am ascultat câteva cântece, am fredonat, am aplaudat și am luat autografe. Andrei Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu, mi-a fost profesor la Jurnalism. Am apreciat foarte mult stilul oratoric al acestuia. Fiecare curs era un prilej de cunoaștere prin depășirea granițelor discuției inițiale. Ne-am abătut de la drum, o luăm prin porumb, cum zicea. 🙂 Dar era o plimbare de care aveam nevoie, aflam astfel lucruri noi, experiențe inedite ale unui Om care a călătorit prin lumea toată.

  • București cu blocuri gri,  Particip, nu asist!,  Playlistul lunii

    Ane Brun vine în România!

    Cine? Ane Brun este o artistă internațională de origine norvegiană, cântă la pian și chitară și își scrie singură piesele. Din 2003, a reușit performanța de a înregistra opt albume și un DVD live. Piesele sale folk sunt profunde și aparent distante, dar tocmai asta le face atât de speciale. Toate conțin o chemare personală spre care vrei să mergi… „Ane Brun e de 10 ani în topurile din Scandinavia și este una din cele mai remarcabile compozitoare și muziciene, cu 3 prestigioase trofee Spellemannprisen – echivalentul norvegian al premiilor Grammy. Urcă pe scene celebre și e invitată în turneu de Peter Gabriel, alături de care cântă în duet. Anul trecut, piesa…

  • Playlistul lunii

    Crescurăm, bre!

    Momentul acela în care îti dai seama ca melodiile anilor 2000 reprezinta pentru tine ce reprezentau Beatles si Abba pentru ai tai. Si întelegi acum ce nu întelegeai atunci.

  • Frânturi de suflet

    De azi e altceva.

    De azi e altceva 🙂 (Entry for March 06, 2009) Așa cum am zis mai sus, de azi e altfel. E 4 jumate dimineața.. nu mi-e somn pt că am adormit devreme rău. Am fost foarte obosită.. și dacă mă gândesc bine, nu mă voi odihni până în momentul în care voi fi complet singură, eu cu gândurile mele nebunești, eu cu mine și atât. Nu mai vreau să mă citeasCă careva (!), nu mai vreau să fie ca și până acum. Și dacă vreau ceva, automat așa va fi. De ce? Because i said so. Se spune că atunci când ești nefericit, supărat, amărât etc., devii poet. La mine,…