Astăzi vreau să vorbesc despre dragoste. Despre panica îndrăgostirii, dăruirea totală și misoginism. Sau poate nu chiar în termenii ăștia, dar pe acolo. Adică despre.. Mircea Eliade, Maitreyi și Nuntă în cer. Nu am fost atrasă niciodată în mod special de literatura poveștilor de dragoste. Mi se părea că asist la realități întâlnite în orice relație, a îndrăgostelii puerile ori a exagerărilor de amorul artei. Mă gândeam că nu m-ar interesa casa cuiva. Așa gândesc și în viața de zi cu zi. 😀 Mă focusez mult mai mult pe propriile-mi trăiri, zbucium din care îmi trag seva lirică. (Dar pe care, încă, nu o pot exprima așa cum mi-aș dori.)…