• (de)Lirice

    pământul către lună

    mi-aș dori să știu să pot scrie dintr-o suflare să scap mai repede cât mai repede de povara asta plăcută și grea din miezul ființei mele un morman de pământ mi se odihnește pe piept brațe și degete -le de la picioare de parcă pereții ăștia patru sunt din lemn îi aud cum putrezesc cu fiecare zi ce trece – în care nu am scris de parcă trăiesc numai într-un cavou în care tot vacarmul de afară mă lasă rece… și pe dinafară am pământ pe suflet ce-apasă greu de parcă mor trăind și trăiesc murind în poezia asta. și altele. am pământ sub unghii -pământul de acasă- sub unghiile…