• Comentez.,  Panseuri

    „O să reușesc să țin lumea la degetul mic..”

    M-am trezit azi cu versul ăsta în cap. Nu am mai ascultat de mult Lumea e a mea – B.U.G. Mafia feat. Loredana, dar asta nu m-a împiedicat să tot fredonez în minte cuvintele lui Caddy. 😀 Ce cursuri și discursuri inspiraționale, motivaționale sau mai știu eu cum? O melodie bine aleasă și ești pe felie toată ziua! :)) Asta da introducere, ce să zic? :)) În fine, ideea e că, în viață, îți poți găsi motivație în orice lucru mărunt ce te poate face fericit. Chiar și pe moment. Nu sunt adepta „om vedea ce-o mai fi după”, dar încerc să mă mai domolesc din goana mea nebună după…

  • Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Scrisoare fără nume – 2

    Mai ții minte când ți-am scris prima scrisoare fără nume? Îți spuneam acolo cuvinte culese (de) pe sprânceană… senină, calmă, întocmai ca privirile piezișe ce ni le aruncam de la unul la altul, ca într-un joc de tenis cu o minge invizibilă. Lunile au trecut, iar acum simt din nou durerea facerii. Unui tablou rupt din carne vie. Ți-aș spune cu buzele mele lipite de ale tale tot ce am de șoptit. Dar tu nu ești. Poate că nici nu ai fost vreodată. Și doare mai tare că știu sigur că nu vei fi. Tu mi-ai rămas fără numele, pierdut și necăutat, impulsiv și necumpătat. Ai reușit să-mi spulberi orice…

  • (de)Lirice

    Dezvoltare personală.

    […] am încercat deseori cu putere să trec peste, ceva mă trage înapoi şi mă opreşte`n loc. simt cum mă împinge voinţa să ajung pe creste, numai că eu nu mai ştiu aici să mă întorc. decât să cad în gol sperând în nebunie, am ales să stau aici, să fiu pictură murală, să râd, să plâng aşa cum îmi place mie fără să aud în timpane o surdă morală. nu înţeleg nici eu, de fapt nu mai încerc să găsesc vreo logică în ce văd sau simt căci e un eşec din start şi mă învârt în cerc crezând că pot să visez aşa, la infinit.. şi dacă vreodată tu,…

  • Panseuri,  Vorbe de duh

    Iubire pentru un semn de punctuație.

    Mă gândesc de ceva timp să scriu despre asta. Nu știam cum să încep și nici cum să abordez subiectul. Dar astăzi m-am gândit mai bine și am zis că trebuie pur și simplu să fac asta fix așa cum îmi (con)vine. Iubesc punctul. Am o slăbiciune pentru el.. la fel cum are și el pentru mine. Mă caută cu privirea, îmi cerșește compania, ne dăruim unul altuia necondiționat și fără întrebări. Doar cu răspunsuri. În propoziții afirmative. Punctul mă completează. Mă oprește ca să pornesc din nou într-o nouă călătorie de cuvinte. Punctul îmi oferă siguranță, dar mă doare uneori. Nu mă dezamăgește, nu mă înstrăinează. Mă are, sunt…

  • Panseuri

    Păsări în zbor sau cum să fii neom.

    Nu-mi plac păsările. Sunt mai atrasă mai degrabă de o suricată decât de o lebădă. Nu-mi plac păsările poate unde le văd eu ca pe niște ființe retardate. Nu o spun cu răutate și recunosc că am o prejudecată în privința lor. Curcile, mai ales. Alea sunt proaste. Dacă te strigă cineva cu acest apelativ, să mai fie și plouată, atunci cu siguranță nu e cea mai bună zi a ta și nici persoana respectivă nu îți este foarte apropiată. După mine, n-ar mai fi nici vie, dar asta este altă poveste. Păsările sunt ouătoare. Și ăsta e un aspect ciudat. Au în ele multe ovule din astea care fac coajă și din…

  • Panseuri

    Motivational quotes – Că tot sunt la modă.

    Am observat în ultima vreme o tendință tot mai accentuată a oamenilor pe care îi citesc sau îi văd din întâmplare pe facebook de a cita. Despre orice, daaar mai ales pe teme din astea motivaționale. Nu-i rău, zic. Și iacătă-mă! cum recurg la imagini cu motivational quotes din dorința de a spune multe în puține cuvinte, dar și din lipsă de timp/inspirație/chef, mai ales. În rest, nu-mi rămâne decât să…  

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Chestii – să mă (re)cunoști.

    Am încercat întotdeauna să înțeleg fiecare cuvânt din fiecare propoziție din fiecare frază auzită de mine, vrând – nevrând. Tot vrând -nevrând le trec prin filtrul rațiunii, unele concluzii îmi provoacă silă, altele milă, altele mă ambiționează, altele îmi provoacă un plâns râs isteric sau pur și simplu mă lasă rece. Privind mai atent și la gândurile mele expuse prin cuvinte, îmi dau seama de întunericul din mine. Sunt confuză imediat ce apare o rază de lumină. Nu știu să trăiesc frumos. Nu am învățat să trăiesc frumos. Viața nu e frumoasă, viața e de căcat – de asta sunt sigură, să nu încerce nimeni niciodată să mă contrazică (cel puțin în…