Cum stau așa, privesc lumea drept în ochi. Cu capul pe pământ și cu picioarele în vânt, pedalez pe o hidrobicicletă cu pedalele în cer – Nu văd nimic, doar simt să îmi iau mai mult avânt.   Cum stai așa? Cu mâinile în sân, mângâie-mă stins, cu dor și regret, privește-mă drept. în suflet, fii pilot de cursă lungă, pilota mea de iarnă – a venit vara, mă plimb senină, n-am niciun secret regret.   Cum stăm așa, cu picioarele în nori de lapte, ne deschidem pânzele, să ne sufle vântu-n ele – ne legănăm privirile, ne legăm și sorțile de ancoră, hidrobicicleta asta nu duce nicăieri, doar dincolo…