Mă îmbăt de vreme rea. Așa încep acest poem. Poetul? Te întrebi unde e? Și eu. Cât de boem.. Și ce blestem! Și cât blestem clipa.. Și risipa! Dar, în loc de bună, am zis pa! Știam eu ceva.. Dar tu nu știai altceva. Și m-am plictisit. De groază. M-am procopsit cu o loază, loser scris mai pe românește. Iar mă urmărește acest gând morbid, sângeriu și insipid, inodor și monocrom. Filtre peste mutre, uite, văd un om. Scriu pe net, nu am niciun pom de tăiat pentru hârtie. Muncesc pe simbrie, Obosită, mă lungesc pe glie și ascult cum scârțâie sicrie.. Nu te gândi că-s la pământ, scriu despre…