• Cărțuială,  Poezia săptămânii

    86 de ani de Nichita Stănescu: „Eu nu prea cred că există poeți, cred că există poezie.”

    Deși abia m-am întors de pe meleaguri arădene, am zis că nu trebuie să treacă această zi de 31 martie fără să amintesc de nașterea unuia dintre cei mai de seamă oameni ai culturii române: Nichita Stănescu. 86 de ani de la nașterea Omului poliglot de limbă română La 31 martie 1933, orașul Ploiești a oferit acestei țări un poet de o profunzime incredibilă, un inovator remarcabil al limbii române, un om ce respira poezie. Este cunoscut faptul că Nichita și-a dictat (nu și-a scris) o mare parte din poezii, iar acest lucru oferă manuscriselor lui o valoare și mai mare. Astăzi îmi doresc să îl (re)vedem împreună pe Nichita într-un…

  • (de)Lirice

    (re)nașterea domnului.. poet

    ele? decor. Luminițe prinse la brațul unor feți-frumoși înalți ca brazii. ei? senili vrednici. împing cu nesaț la un scaun cu rotile în care au impresia că au o Ileană Luminița. totul e ca la nebuni, dar nimeni nu vede, fiecare e prea ocupat cu gura sa. pictură murală pe wall-urile feisbuciene: mese pline, zâmbete triste, suflete goale. de ce vă mai afișați? rămân tablou. orașul e plin de restaurante și chef(i), dar predomină prostul gust la înălțime – nu ai fost să vezi Maghernițele luminițele? străzile respiră ușurat ca după o șamponare anti-păduchi. shh! au adormit.

  • Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii: Adrian Păunescu

    Cititorii mei mai vechi vor ști despre ce este vorba atunci când scriu în categoria „Poezia săptămânii”. Aproape că și eu uitasem de ea. Mi-am propus, la un moment dat, să public în fiecare joi câteva poezii ale unor poeți celebri sau nu, însoțite de câteva date despre ei și, eventual, un gând, un comentariu propriu în ceea ce îi privește. Adrian Păunescu ar fi împlinit astăzi vârsta de 74 de ani. Pentru articolul de azi, l-am ales pe Adrian Păunescu. De fapt, el ne-a ales pe noi. Lăsând la o parte orice alt aspect legat de orientarea sa politică sau viața personală, Adrian Păunescu a fost unul dintre cei…

  • (de)Lirice

    insomnii cam dulci..

    și apar noaptea, când mi se sfârșește frica, eu cutez să-mi ascut simțurile, lirica și metrica, în rime de lemn ce-mi golesc vintrele de fluturi – îmi croiesc din cuvinte versuri pe post de scuturi.   cred că pot pierde totul într-o relaxare continuă. câștig jocul când chiar cred într-o muncă asiduă, când nu mă opresc din gândit nici noaptea la trei, deși tu mi-ai spune primul: nu e asta ce vrei?   asta aș vrea să fac mereu, dar am haltere-n cuvinte, le spun prea greu, parcă le scot din morminte, dintre fiare contorsionate, din suflet mototolit. mai lasă-mi doar un pic de somn… dar liniștit.   mă apucă paranoia, îmi…

  • (de)Lirice

    autoportret.

    mă văd răsucită ca un fir Alb și roșU de mărțișor, atârnat inimii. cauze inTerne, îmi zic din buze. din Ochi, îmi caut scuze. din sunet de vioară Pornesc idei, rațiunea mea – O, hrană pentru zei! Ratez momente, încerc să le memorez în imagini developaTe-n mine ca un crez. nu las în uRmă urme, merg, dar par că zbor, aleg tot mereu grEul, nu-mi place ce-i ușor. Poet este cuvântul… PoeT aș vrea să mor.

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Treaptă.

    Distanța apare, te lovește și trage de tine ca de-un câine mort, Să mergi pe drumul tău, indiferent că doare, că poți sau nu vrei, Atât ți-a mai rămas când vezi c-ai pierdut, că te simți netot – Ți s-a rupt craca de sub picioare, atârni numai în clei, Cleiul copacului de care aveți grijă din clipa unu a lumii tale, de care ai agățat leagănul alinării rebelei suferinți… A fi sau a nu fi scrise de noi, lăbărțat, pe câteva petale ale trandafirilor sădiți în suflet – mă doare, strâng din dinți. Să scrii balade triste despre ai tăi părinți Nu-i treabă de copil. Am crescut aici, în suflet rupt…

  • Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Șocant! Eminescu mi-a redat… Libertatea!

    Sau cum am ajuns celebră pentru că am vizitat mormântul lui Eminescu. Pe 15 ianuarie, acum vreo lună, am fost la cimitirul Bellu pentru comemorarea a 165 de ani de la nașterea poetului/publicistului. Nu cred că mai e vreun secret faptul că am o slăbiciune, din punct de vedere al scriiturii, pentru Eminescu. Poate voi trata, într-o postare separată, moartea lui, ce stă sub semnul întrebării. Am mai fost la mormântul lui Eminescu, de pe Aleea Scriitorilor, și acum doi ani. Am fost plăcut impresionată și am zis că ar trebui să mai ajung. Anul ăsta am avut din nou posibilitatea de a asista la slujba de pomenire, la cântece și…

  • (de)Lirice,  Vorbe de duh

    I`m evil, biatch!

     „Ce vrei să te faci când o să fii mare?” Am vrut să fiu ceea ce sunt: o vrăjitoare Cu puteri grele și ochi de sticlă neagră, Cu un simplu cuvânt să fac lumea să meargă. Cu un număr – treișpe – și neagra pisică Te fac să simți cum pielea te furnică Și cum gândurile rele nu îți dau pace, Cum plumbul din cuvântul meu în tine zace. Nu poți da uitării lacrimi și blesteme, Cum, cu un simplu gest, ți-am creat probleme Ce te schilodesc în simpla-ți gândire, Ce-mi încununează momentul de sclipire. Din veninu-mi verde ce-l scuip de aici, de sus Te fac să crezi, fără să…