-
Fără pansament
Rupi o creangă dintr-un pom –tu nu-l auzi cum țipă?Numești asta toaletare,dar doare tareorice smuls, orice mugurce avea să fie o floare,orice nerv tresarecând tragi cu dințiiși cu mâna încordatăîl lași cu ochii-n soare.Tu nu vezi. Tu chiar nu vezi?că ești asemeni unui pom –trec peste tine mii de ploi,izvorăști tot din noroiși-nflorești în zoride martie…Ai rădăcini cu ciulini,dar visezi că zbori. Apoi îți rupe alt (p)omo altă creangăși crezi că o să mori.Și vița, de vie ce e,plânge când o taiȘi, la fel, omulrenaște fără tratament,își poartă pe dinăuntrurănile ce-i trec(cu iubire!)fără pansament.
-
Botezul pământului #PoeziaSăptămânii
Plouă. Sau Botezul pământului. Plouă și miroase plăpând asfaltul ca atunci când te apropii și săruți un creștet de nou-născut. Norii aduc ploaia, nu-i așa? Ei scutură apa care ajută sapa să adâncească groapa și crește sămânța. Păi, și de ce mă mir, Doamne, că norii ți-s pe cer, atât de aproape? 03.09.2020
-
pământul către lună
mi-aș dori să știu să pot scrie dintr-o suflare să scap mai repede cât mai repede de povara asta plăcută și grea din miezul ființei mele un morman de pământ mi se odihnește pe piept brațe și degete -le de la picioare de parcă pereții ăștia patru sunt din lemn îi aud cum putrezesc cu fiecare zi ce trece – în care nu am scris de parcă trăiesc numai într-un cavou în care tot vacarmul de afară mă lasă rece… și pe dinafară am pământ pe suflet ce-apasă greu de parcă mor trăind și trăiesc murind în poezia asta. și altele. am pământ sub unghii -pământul de acasă- sub unghiile…
-
VIDEO. Uite că am înregistrat și versurile mele pentru #PoeziaSăptămânii
Atunci când am înregistrat, în decembrie 2019, seria „Poezia de la 21”, am postat și versurile mele și am primit feedback pozitiv. Acum, că am reluat „Poezia săptămânii”, m-am gândit ca, pe lângă poeziile altor autori, să mă înregistrez când îmi recit propriile cuvinte. M-am lăsat purtată de simțirea din momentul scrierii lor, am încercat să transmit. Și sper că vor ajunge până dincolo de ecrane. ^_^ VIDEO. Georgiana Mihăilă – fugi fugi de tine de ei de toți de sine mai ales de bine mai puțin strigă de-ți vine să strigi plângi de-ți vine să iubești plângi preventiv că tot acolo ajungi uită-te în altă parte fugi de fericirea…
-
VIDEO. Nina Cassian – Durerea | #PoeziaSăptămânii
Nu putea să treacă o săptămână fără o nouă poezie a săptămânii. Adică… ar fi putut să treacă liniștită, sau nu, dar de ce să nu vă arăt ce am mai postat eu pe YouTube? 😀 De data aceasta, vă aduc spre atenție (și simțire) o creație a minunatei Nina Cassian. Nina Cassian, în filmul documentar Distanța dintre mine și mine Am văzut în urmă cu câteva seri un documentar despre aceasta – Distanța dintre mine și mine, regizat de Mona Nicoară, după o idee de Ada Solomon, difuzat de TVR 1. Absolut minunat! 88 de ani de viaţă, comprimaţi în 90 de minute de film documentar. Viaţa Ninei Cassian…
-
VIDEO. Lucian Blaga – Inscripție | #PoeziaSăptămânii
Pentru #PoeziaSăptămânii de astăzi, am ales o poezie scrisă de Lucian Blaga. O poezie a poeziei. Inscripție de Lucian Blaga Drumurile pe cari nu umblăm, drumurile ce rămân în noi, ne duc și ele, fără număr, undeva. Cuvintele pe care nu le rostim, cuvintele ce rămân în noi, descoperă și ele, fără de margini, făptura. Luptele ce nu le dăm, luptele ce rămân în noi, ne lărgesc și ele în taină patria. Sămânța pe care n-o dăruim, sămânța ce rămâne în noi, multiplică și ea fără capăt viața. Moartea de care nu murim, moartea ce rămâne în noi, ne adâncește și ea tăcerea. Și pretutindeni prin toate își pune temei…
-
VIDEO. Poezia Săptămânii. Din nou
Am publicat o perioadă „Poezia de la 21”. După ce am primit de mai multe ori sugestia de a mă înregistra atunci când recit poezii, declar redeschisă seria „Poezia săptămânii”. Va apărea, de obicei, în fiecare joi. Sau când simt să. Disclaimer. Poezia de azi nu a fost aleasă întâmplător. În loc de prefațăde Ion Minulescu N-am fost nici ieri,Nu sunt nici azi,Şi nu voi fi,Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,Nimic din ce vor crede poate Cei câţiva cititori de carte – Naivii care-mi vor citi Volumele numai pe jumătate… Volumele-mi de versuri, cumpărate Împrumutate, Sau furate!… N-am fost aşa precum se spune Şi nu sunt nici aşa cum…
-
Suntem niște idioți #PoeziaSăptămânii
Suntem roți –ne învârtim tot mereuîn jurul axului propriu,împinși de o forță nevăzută,necrezută… Suntem roboți – acționăm după program,obsedați de ecrane,de butoane. Suntem netoți – indiferent de cât și ce avem,vrem mereu altcevadin ce nu putem avea. Suntem hoți –ne furăm singuri căciulaplângând în suflet,zâmbind cu gura. Suntem idioți –în concluzie.
-
Dor… de Ziua Internațională a Dorului
Dor… Acest cuvânt intraductibilExistă numai în românăȘi cuprinde o lume-n mânăScris în sânge ilizibil Dor… durerile din lipsăȘi imposibilul neantTrei litere… gol și dorSuflet, iubire, alean Copilărie, acasă, dor…Aluatul din care m-am dospitSuflare de viață și amorZâmbet, ființe, poezit…
-
Așa sună prima ieșire de după 15 mai #PoeziaSăptămânii
Mi-e teamă să mă privesc să nu-mi strivesc irișii Și mi-e mai teamă să-mi vorbesc de frică să nu mă aud și să m-ating și să îngheț Am pierderi de memorie pe termen scurt dar am niște rețineri și tresar ca atunci când încerci apa din cadă cu vârful piciorului marea cu degetul și cu sarea mi-am tatuat sinele cu un trandafir cu miros puternic de oțet și lăcrămioare Oglindiri cu semne de întrebare – cicatrici de nebună purtare Oare de ce la la la în capul meu? Galben. Șterg. Verde. Apăs. Albastruvioletroșu. Apus. Iar la la las scrisul ca refren (să se repete, șoptesc) la la las scrisul… Așa…
-
Poezia săptămânii…lor de carantină
De la (o) vreme, gravitația acționează invers Și parcă mi se ridică părul în cap Când văd dimineața cum coboară zorii Obloane peste gură și cerul ei – nu mai am gust și molfăi un abur de cafea ce se-ntoarce-n cană de la prima oră până noaptea devreme miezul pâinii – cea de toate zilele – acoperă acum coaja gândurilor dospite -n cuptorul lui aprilie razele se întorc spre cer raziile pleacă și vin ne acoperim umblăm cu mască pe sub măști și ne ferim acum de oamenii fără Să nu uităm, totuși, cum e să te porți cu mănuși atunci când pipăi un poet
-
Tristan Tzara – „un bărbat mărunţel şi vioi, cu monoclu“ #PoeziaSăptămânii
E joi, deci e timpul pentru o nouă poezie a săptămânii. De această dată, protagonistul este nimeni altul decât Tristan Tzara, cofondatorul curentului dadaist. Cine a fost Tristan Tzara? Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, un evreu născut în Moinești, pe 16 aprilie 1896. La începutul anilor 1910, acesta a semnat și cu S. Samyro, Tristan Ruia, Triste Ane Tzara (fr. „Tristul Măgar Tzara”) sau Tristan Țara și Tr. Tzara. Abia în 1924, Samy Rosenstock și-a adoptat noul nume în mod oficial, după ce a depus o cerere la Ministerul de Interne al României. După cum spunea Colomba Voronca, soția lui Ilarie Voronca, pseudonimul Tristan Tzara provenea de la…
