-
VIDEO. Uite că am înregistrat și versurile mele pentru #PoeziaSăptămânii
Atunci când am înregistrat, în decembrie 2019, seria „Poezia de la 21”, am postat și versurile mele și am primit feedback pozitiv. Acum, că am reluat „Poezia săptămânii”, m-am gândit ca, pe lângă poeziile altor autori, să mă înregistrez când îmi recit propriile cuvinte. M-am lăsat purtată de simțirea din momentul scrierii lor, am încercat să transmit. Și sper că vor ajunge până dincolo de ecrane. ^_^ VIDEO. Georgiana Mihăilă – fugi fugi de tine de ei de toți de sine mai ales de bine mai puțin strigă de-ți vine să strigi plângi de-ți vine să iubești plângi preventiv că tot acolo ajungi uită-te în altă parte fugi de fericirea…
-
VIDEO. Nina Cassian – Durerea | #PoeziaSăptămânii
Nu putea să treacă o săptămână fără o nouă poezie a săptămânii. Adică… ar fi putut să treacă liniștită, sau nu, dar de ce să nu vă arăt ce am mai postat eu pe YouTube? 😀 De data aceasta, vă aduc spre atenție (și simțire) o creație a minunatei Nina Cassian. Nina Cassian, în filmul documentar Distanța dintre mine și mine Am văzut în urmă cu câteva seri un documentar despre aceasta – Distanța dintre mine și mine, regizat de Mona Nicoară, după o idee de Ada Solomon, difuzat de TVR 1. Absolut minunat! 88 de ani de viaţă, comprimaţi în 90 de minute de film documentar. Viaţa Ninei Cassian…
-
VIDEO. Poem alb, de Miron Radu Paraschivescu | #PoeziaSăptămânii
Întotdeauna am considerat că este loc pentru poezie în viața fiecărui om. Dacă pentru a citi un roman ai nevoie de câteva ore/zile bune, o poezie îți oferă esența unei povești, te îmbie la visare sau, dimpotrivă, îți sfredelește cu sârg interiorul în numai câteva minute. Și pentru că încerc să nu mă abat de la ceea ce mi-am propus, adică să fiu constantă în ceea ce privește (măcar) această categorie a blogului meu, vă invit să citiți și să ascultați astăzi un poem alb. Poem alb, de Miron Radu Paraschivescu Poate că spre tine-ndreptasem acest gând devenit cuvânt Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvânt devenit sânge Poate că spre…
-
VIDEO. Lucian Blaga – Inscripție | #PoeziaSăptămânii
Pentru #PoeziaSăptămânii de astăzi, am ales o poezie scrisă de Lucian Blaga. O poezie a poeziei. Inscripție de Lucian Blaga Drumurile pe cari nu umblăm, drumurile ce rămân în noi, ne duc și ele, fără număr, undeva. Cuvintele pe care nu le rostim, cuvintele ce rămân în noi, descoperă și ele, fără de margini, făptura. Luptele ce nu le dăm, luptele ce rămân în noi, ne lărgesc și ele în taină patria. Sămânța pe care n-o dăruim, sămânța ce rămâne în noi, multiplică și ea fără capăt viața. Moartea de care nu murim, moartea ce rămâne în noi, ne adâncește și ea tăcerea. Și pretutindeni prin toate își pune temei…
-
Așa sună prima ieșire de după 15 mai #PoeziaSăptămânii
Mi-e teamă să mă privesc să nu-mi strivesc irișii Și mi-e mai teamă să-mi vorbesc de frică să nu mă aud și să m-ating și să îngheț Am pierderi de memorie pe termen scurt dar am niște rețineri și tresar ca atunci când încerci apa din cadă cu vârful piciorului marea cu degetul și cu sarea mi-am tatuat sinele cu un trandafir cu miros puternic de oțet și lăcrămioare Oglindiri cu semne de întrebare – cicatrici de nebună purtare Oare de ce la la la în capul meu? Galben. Șterg. Verde. Apăs. Albastruvioletroșu. Apus. Iar la la las scrisul ca refren (să se repete, șoptesc) la la las scrisul… Așa…
-
Veronica Micle – Poezii alese…
Astăzi, 22 aprilie, este Ziua Pământului. Dar este și ziua de naștere a muzei eminesciene, Veronica Micle, născută în același an cu acesta, 1850. Despre Veronica Micle am mai scris pe blog în urmă cu ceva timp. Reaminteam printre altele, în acest articol, cea din urmă poezie a acesteia. Moartea lui Mihai Eminescu a fost o lovitură puternică pentru Veronica Micle. La data de 15 iunie 1889, la aflarea veştii că Eminescu a murit în sanatoriul doctorului Şuţu, aceasta scrie în doar 20 de minute poezia „Raze de lună”. Raze de lună „Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!” Ai zis tu, şi eu atuncea, când…
-
Fabrica de Poezie s-a mutat (cu totul) în online!
Nu prea v-am povestit pe aici despre proiectul meu drag Fabrica de Poezie. Dar, dacă suntem prieteni pe Facebook sau mă urmăriți pe Instagram, cu siguranță ați auzit de el. Fabrica de Poezie Vol. 16, al doilea eveniment pe care îl organizăm online! Sub umbrela Fabrica de Poezie ne adunăm noi, iubitorii de versuri, pentru a recita. Sau „a poezi”, cum îmi place mie să spun. Proiectul a luat naștere anul trecut, într-o seară de ianuarie, atunci când am rostit această sintagmă. Inspirată fiind de Ziua Culturii Naționale și de locul unde se vor desfășura întâlnirile noastre lunare, am setat: 15 ianuarie 2019 – Fabrica de Poezie Vol. I. De atunci…
-
Ce este aceasta, stimată doamnă? #PoeziaSăptămânii
Și se făcea că mă țin de mână cu un alt fus orar pe alte meridiane Program fără program și piele îmbibată în vitamina D părul cu volum și sare îmi mângâia spatele și poezia… …îmi răspundea din larg precum o sirenă cu ecou nino, ninooo, inoo, nooo ha, ha, ce neinspirată dar nu e ca și cum nu v-am recunoscut că-s doar o mediocră și cum să fiu originală când toată lumea scrie în ziua de azi deși grecii le-au cam scris pe toate încă de la început o să mă învelesc în papirusuri să înceapă să plouă peste noi să mi se imprime scrisul pe piele până-mi ajunge…
-
Am mototolite-n mine zeci de poezii
Am mototolite-n mine zeci de poezii Le scriu cu gândul doar ca să le strâng în pumnul autocenzurii sinelui Și să le-arunc (în)apoi în sertarul memoriilor uitate Mi se zbate o mână-n mine Şi-mi astupă gura ori de câte ori Vreau să-mi strig ceva în poezie Şi mai simt o mână Ce-mi sugrumă plămânii La fiecare inspiraţie Nu văd niciun vers prea demn de lumina zilei Zece degete cară o lopată Cu care mă lovesc În fiecare interior În fiecare dimineaţă Când sună ceasul Şi cu care sap câte o groapă Pentru fiecare vis ce atinge finalul înainte să se nască Cresc în mine Un cimitir…
-
Tăiați de la rădăcină
Mi-am tocit unghiile în sinele ăsta pietros ca un orgoliu păgân Încercând să sap în mine, să dau de lumină Mi-au secat fântânile glandelor lacrimale și mi-au tras în jos colțurile gurii Mi-am mutat inima în partea dreaptă a creierului Să o împing spre creativitate Că m-am plictisit de aceleași stări din astea – Astenie Există oare și ceva pentru aduceri-aminte? Sau a… mine? Că uit prea des ce îmi promit că da sau că ba… nu mai fac Trebuia să devină mai ușor, mi-am spus Trebuie să fiu așa și pe dincolo, mi-au spus Dar tot ce știu sigur e că Atunci când îți tunzi doar vârfurile Nu îți…
-
86 de ani de Nichita Stănescu: „Eu nu prea cred că există poeți, cred că există poezie.”
Deși abia m-am întors de pe meleaguri arădene, am zis că nu trebuie să treacă această zi de 31 martie fără să amintesc de nașterea unuia dintre cei mai de seamă oameni ai culturii române: Nichita Stănescu. 86 de ani de la nașterea Omului poliglot de limbă română La 31 martie 1933, orașul Ploiești a oferit acestei țări un poet de o profunzime incredibilă, un inovator remarcabil al limbii române, un om ce respira poezie. Este cunoscut faptul că Nichita și-a dictat (nu și-a scris) o mare parte din poezii, iar acest lucru oferă manuscriselor lui o valoare și mai mare. Astăzi îmi doresc să îl (re)vedem împreună pe Nichita într-un…
-
eu tic, tu taci
miez de idei în noapte – mă cuprinde liniștea pe după umeri, buze și coapse. îmi confund scrisul cu un cântec de leagăn, de la atâtea vise nu-mi mai încap în piele și fug către răsărit cu pași înceți, a/lene, de rac. doamne, oare ce mă fac acum, între foaie și copac, mâine, între ocean și-un lac… adun din amintiri nisipul să fac cumva s-opresc timpul în clepsidra-n care ți-am memorat chipul… dar îți știu deja tertipul. vorbesc în cadența unei inimi ce sare peste orgolii, ambiții nu are, strigă un nume ce sună-a-nstrăinare, nu, nu e a mea.. acum cad în visare… tac. tic. tic. Taci!
