-
Mai vino, tată, pe acasă…
Uite, colo, în miez de noapte,Cine-mi vine, cine-mi bateLa fereastra dinspre drum –Acum vii? Sau pleci acum? Da, e tata, vrea să-mi spunăCă e bine-n lumea bună,Dar să am grijă de mamaCă-i bolnavă azi sărmana. Să nu uit să-i deschid poarta,Să îi fac mai blândă soarta,Că prea a tras și a pătimitDe cât de mult ea ne-a iubit. – Și acum plec, îmi zise el,Mă strânge-n brațe ușurel,Îmi sărută ochii plânși.Eu îi spun cu pumnii strânși: – Lasă-mi, tată, măcar dorulC-ai plecat lângă odorulTău, cel iubit și supărat,Că s-a dus și l-ai urmat. Lasă-mi și un semn pe drum –O brumă de vise-n scrum,Să vii să-mbătrânești în casă,Să stai cu…
-
Poezii de toamnă – Câteva versuri îmbibate de melancolie. Ș-un clip. Două
Ce să vă mai zic în această introducere? Că mă fascinează toamna? Că mi-e muza cea mai apăsată, darnică și sâcâitoare dintre toate anotimpurile? Se pare că așa a fost pentru toți poeții. Am adunat doar o brumă de poezii de toamnă. Sigur, lista rămâne deschisă. O să revin și cu altele mai din vremurile noastre. Până atunci, vă las cu cele de mai jos, devenite clasice, zic. Să-mi spuneți în comentarii care vă este preferata. Iar dacă nu se află printre cele de față, aș fi curioasă cum ați completa voi lista. Poezii de toamnă Note de toamnă – George Bacovia Tăcere… e toamnă în cetate… Plouă… și numai…
-
…nevindecate
Nu mai sunt copil nu mă mai supăr că nu mai sar șotronul iar la 7 seara cel târziu trebuie să fiu în casă altfel iese mama pe geamul de la etajul 1 și strigă să urc la rutina de seară – în ziua de azi băiță, pijamale, lăptic și somnul dulce multe zâmbete aduce a doua zi Nu mai sunt copil nu-mi mai iau jucăriile să plec acasă, ba chiar le aduc în sacoșe colorate pe covorașul de activități sperând să-i placă Nu mai sunt copil dar mai mănânc griș cu lapte și dulceață făcută de mama gogoși cu brânză mazăre cu pui – acum îi pregătesc terci de…
-
patru foi sau matematica iubirii
mi-am schimbat privirea când amcăzut în iarbăcăpruiul a devenit mai roșiaticpupilele s-au micșoratcapul mi-a alunecat pe brațul tăustâng Aproape că-ți auzeam bătăile inimii –ce bine era atuncimă scăldam în băi de fluturiîn cele patru camere ale ei culegeam mușețel cu vârful degetelorapoi îmi mai puneai câte o păpădie la urecheși râdeam amândoi de numele eilasă că există și mai rău de atâtși până la urmă e galbenă, solarăce contează cum îi spun oamenii? ne lipeam palmele unele de alteleca să ni se împreuneze drumurile din eleși ziceam să rămânem așa la nesfârșitpăi și cum mai putem mângâia pisicilesau face dragostesau căra bagaje de la o casă la altacu o cameră…
-
niște versuri
azi e 31 martie. poate că nu-ți spune nimic treaba asta și e ok. a fost și 21 martie. adică ziua internațională a poeziei. n-am trecut pe aici, am avut altele. și a fost și primul 25 martie la modul la care a fost. unicul. și a venit ultima zi a acestei luni de primăvară. și, deși am chestii de făcut (altele, adică), mi-am zis că ar fi frumos să scriu ceva aici. am vrut și aseară, dar nu mi-a ieșit. pentru că m-am luat cu seria aia, adolescentul, de pe netflix. și parcă am resimțit un miros de fum din vreascurile inspirației. și aș mai sta de vorbă pe…
-
mi-au înflorit răbdările
mi-au înflorit răbdările căci altfel n-am cum să le spun le chem pe fiecare pe numele nepus atunci când le torn cu răbdare la rădăcină apă le vorbesc ca și cum m-ascultă deși au fost ani de-a rândul când nu le-am privit deși le-am primit plantele se sting de ce-aș vrea mai multă moarte în viața mea? și-apoi am avut răbdare cu răbdarea mea i-am dat voie să crească am afânat pământul din inima-mi bătătorită și picuram zâmbete și soare fără dinți așa am descoperit că pot crește mai mult decât cactuși deși tot ei îmi sunt la inimă ca o acupunctură ce -mi stimulează întregul sistem…
-
toți împărțim același cer
toți împărțim același cer felii de stele și flori de soare suflete moi, brațe de fier teama de mâine doare toți înmulțim aceleași temeri rostogolite-n ani de frici (a)plecați cu greu din umeri ne facem din ce în ce mai mici tot adunăm din rafturi alimente uităm că nu stomacul este cel ce doare atunci când nu există tratamente pentru-același cer fără flori de soare 12 martie 2022
-
un fir de ață cu două capete | #PoeziaSăptămânii
un fir de ață cu două capete – un urlet, ai tras de un capăt și ai ieșit în lumea asta mare în care te vei pierde și te vei regăsi în fiecare mic dejun luat pe burta plină de amărăciune că nu-ți dai seama care e faza și de ce e totul în coadă de pește măcar de te trăgeai din maimuță să te preocupe doar un deget și nu ăla opozabil crești, apar coșuri iar coșul pieptului se înnegrește de la dezamăgiri că oamenii-s oameni și fac ce știu ei mai bine – trag de-un capăt de ață crezând că ăla e și singurul.
-
Umbre.
toată ziua pământul tău e plat cauți curburi în scorburi pe care le sapi cu unghiile în tine, în lutul care ești n-ai timp să-ți spui povești dar uiți că ești c-ai fost mereu un copil într-un trup de copil ce s-a făcut mare și tot ți-e frică de umbre monstrul de sub pat îl vezi acum în oameni lumina de la capătul tunelului e de fapt steaua albă de la capătul puterilor astrul pe care te retragi când te surprinde dezastrul nu te mai ascultă nimeni când taci nu mai ești acolo nici măcar tu când te sună viitorul răspunde trecutul ai rămas doar o umbră și așa speri…
-
Botezul pământului #PoeziaSăptămânii
Plouă. Sau Botezul pământului. Plouă și miroase plăpând asfaltul ca atunci când te apropii și săruți un creștet de nou-născut. Norii aduc ploaia, nu-i așa? Ei scutură apa care ajută sapa să adâncească groapa și crește sămânța. Păi, și de ce mă mir, Doamne, că norii ți-s pe cer, atât de aproape? 03.09.2020
-
pământul către lună
mi-aș dori să știu să pot scrie dintr-o suflare să scap mai repede cât mai repede de povara asta plăcută și grea din miezul ființei mele un morman de pământ mi se odihnește pe piept brațe și degete -le de la picioare de parcă pereții ăștia patru sunt din lemn îi aud cum putrezesc cu fiecare zi ce trece – în care nu am scris de parcă trăiesc numai într-un cavou în care tot vacarmul de afară mă lasă rece… și pe dinafară am pământ pe suflet ce-apasă greu de parcă mor trăind și trăiesc murind în poezia asta. și altele. am pământ sub unghii -pământul de acasă- sub unghiile…
-
VIDEO. Uite că am înregistrat și versurile mele pentru #PoeziaSăptămânii
Atunci când am înregistrat, în decembrie 2019, seria „Poezia de la 21”, am postat și versurile mele și am primit feedback pozitiv. Acum, că am reluat „Poezia săptămânii”, m-am gândit ca, pe lângă poeziile altor autori, să mă înregistrez când îmi recit propriile cuvinte. M-am lăsat purtată de simțirea din momentul scrierii lor, am încercat să transmit. Și sper că vor ajunge până dincolo de ecrane. ^_^ VIDEO. Georgiana Mihăilă – fugi fugi de tine de ei de toți de sine mai ales de bine mai puțin strigă de-ți vine să strigi plângi de-ți vine să iubești plângi preventiv că tot acolo ajungi uită-te în altă parte fugi de fericirea…
