• Cărțuială

    Poezia săptămânii. Constanța Buzea.

    Cu o mică întârziere, am decis să scriu astăzi poezia săptămânii. Atunci când m-am gândit că ar trebui să aleg un poet, mi-am zis să fie unul clasic. Eventual, bărbat. Nu-i nici una, nici ailaltă. Mi-am spus că prea puțini știu câte ceva despre Constanța Buzea, soția poetului Adrian Păunescu. Aceștia au avut doi copii, printre care Andrei Păunescu, cel care mi-a fost profesor la Facultatea de Jurnalism și despre ale cărui volume de poezii am scris câte ceva în articolul Las-o să plece! Poate voi reveni săptămâna viitoare cu vreo câteva catrene semnate de acesta. Constanța Buzea a urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea din București, trecând apoi prin postul…

  • Cărțuială,  Frânturi de suflet

    Ar fi fost 82 de ani de Nichita.

    M-am gândit astăzi la Nichita Stănescu. Ar fi împlinit 82 de ani. Din păcate, a murit când avea doar 50 de ani (13 decembrie 1983), în spitalul Fundeni din București. Două dintre poeziile pe care le-am ales pentru astăzi fac parte din volumul Noduri și semne (1982), din care am mai ales o „Poezie a săptămânii” cu altă ocazie.

  • Cărțuială

    Poezia săptămânii

    Așa cum am zis săptămâna trecută, în fiecare joi (sic) postez câte o poezie de-mi place mie (că doar nu altcuiva) sau de mi-a plăcut odat’. Dacă am vorbit de Bacovia, am simțit nevoia să zic și de Macedonski. Știți voi din liceu, ăla cu rondelurile lui interminabile.. Și care îmi trezeau curiozitatea. Nu la fel ca Bacovia sau Eminescu sau Coșbuc, dar era altceva. Pentru azi, pe lângă rondel (ce culinar sună! :)) ), am zis să iau ceva care ar fi avut mai mult succes în programa școlară a unor elevi în vinele cărora colcăie hormonii. Zic și eu! Și atunci aș vrea să îi aud cum ar comenta ei…

  • (de)Lirice

    De pe raftul prăfuit.

    ..că așa am fost, așa sunt și așa voi fi mereu. ba nu, mint! cred că ăsta`i noul meu eu. buze dulci sunt acum buze amare, unde mă duce gândul ăsta oare? undeva departe, o lume fără soare, numai lacrimi și mesaje trecătoare. mă trezesc acum într`o secundă nefastă și`mi dau seama că sufăr ca o proastă, că mă simt datoare cu o rece coastă, ia`o înapoi și pleacă, dulce`a mea năpastă! s`a mai dus o zi, am mai scris o filă, am mai pierdut ceva din visul de copilă, încă tânjesc după`a mea falsa idilă – gheață în priviri dintr`o stare febrilă. am să plec acum, mă las dusă departe de…

  • (de)Lirice,  Cărțuială

    Și tot nu dorm.

    Iată! Pe cer nu sunt stele – luminițe vii, Eu îmi plimb privirea, tu, fără să știi, Mă faci să simt, să gust abisul – Nu`i paradisul. Și`am zis să zbor până la cer și înapoi, Să aprind sclipiri de diamant în noroi. Nu am avânt, nimic nu mă poate înălța – Nu`i gravitația. Lacrimile inspiră starea de tristă veghe, Din nou nu mai cred în suflete pereche Și zac aici, privirea`i obosită, tot nu dorm – Nu`i somn. [19 Oct 2011]

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Chestii – să mă (re)cunoști.

    Am încercat întotdeauna să înțeleg fiecare cuvânt din fiecare propoziție din fiecare frază auzită de mine, vrând – nevrând. Tot vrând -nevrând le trec prin filtrul rațiunii, unele concluzii îmi provoacă silă, altele milă, altele mă ambiționează, altele îmi provoacă un plâns râs isteric sau pur și simplu mă lasă rece. Privind mai atent și la gândurile mele expuse prin cuvinte, îmi dau seama de întunericul din mine. Sunt confuză imediat ce apare o rază de lumină. Nu știu să trăiesc frumos. Nu am învățat să trăiesc frumos. Viața nu e frumoasă, viața e de căcat – de asta sunt sigură, să nu încerce nimeni niciodată să mă contrazică (cel puțin în…

  • (de)Lirice

    Contrasens.

    Viaţa e nebună şi aleargă aşa, fără să`şi dea seama.. În timp ce eu stau pe loc şi`mi sunt spectator, Privesc detaşată cum se`adânceşte drama, Cum amintirile frumoase se duc, devin decor. Şi`acum ce`i de făcut în situaţia în care mă zbat? Nu pot să merg, chiar nu mai vreau să pot ajunge Acolo unde odată visam să stau drept ca un soldat Ce drapelul românesc pe Everest înfige. Mă frige gândul ăsta rece şi duios de aprig, Mă îngheaţă sunetul unui clopot, vineri în biserică. Mă îneacă un fum al unui viitor ce`l strig Să vină cât mai iute, de Coasă nu mi`e frică. Întunericul prea dens mă priveşte cu milă deasă, Îl simt…

  • (de)Lirice

    Niste cuvinte

    n-am să plec, n-am să fug sunt aici cu vântu-n față să înfrunt morile de vânt până ajung în mormânt sub pământ rece timpul trece și simt că am mai puțin de zece secunde dar unde se ascunde acea stare de visare oare doare mai tare când cazi deși stai în picioare? n`am să fug, nu sunt lașă sunt în vrajă vis pe plajă goală în mine răscoală cu sau fără școală pot să umplu o coală de hârtie albă acum beau o halbă de vise și premise ce stau închise în minte seacă după mine pleacă pleacă, pleacă!..

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Frânturi de suflet

    Încă un copipeist din.. trecut

    Moto : Am ajuns aici, la nadirul sufletului meu.. Sunt trista.. Ploua.. E urât si greu Sa trec peste tot mizerul din jurul meu.. Asta scria pe prima pagină a dosarului în care îmi strânsesem rândurile poeziilor mele.. Asta am considerat esența gândurilor de atunci. Eram elevă la liceu.. Iar influența lirismului bacovian se observă fără să ai nevoie de prea mare experiență în domeniu. Singurătate In lumea asta plină de durere Nu vreau altceva decât fericire, Vreau sufletu-mi gol și rănit Să fie senin și mult prea fericit!