-
Patul lui Procust: o expresie, un roman, un film, o poezie
Deși o aveam pe lista „de citit” de câțiva ani buni, abia de curând am terminat de parcurs Patul lui Procust. Știam că voi fi surprinsă, că-mi va plăcea. Cu toate astea, am tot amânat-o. Deși unul dintre romanele mele preferate (de prin liceu) este Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, scris de același Camil Petrescu. Nu mă așteptam să fie cumva greu de parcurs, mai ales la început. Dar, dacă treci peste, nu o vei mai lăsa din mână. Daaar, așa cum anunțam în titlu, astăzi vorbim despre mai multe aspecte. Să le luăm pe rând: Ce semnifică expresia Patul lui Procust? Expresia își are originile în…
-
Mircea Eliade, Maitreyi și Nuntă în cer (1)
Astăzi vreau să vorbesc despre dragoste. Despre panica îndrăgostirii, dăruirea totală și misoginism. Sau poate nu chiar în termenii ăștia, dar pe acolo. Adică despre.. Mircea Eliade, Maitreyi și Nuntă în cer. Nu am fost atrasă niciodată în mod special de literatura poveștilor de dragoste. Mi se părea că asist la realități întâlnite în orice relație, a îndrăgostelii puerile ori a exagerărilor de amorul artei. Mă gândeam că nu m-ar interesa casa cuiva. Așa gândesc și în viața de zi cu zi. 😀 Mă focusez mult mai mult pe propriile-mi trăiri, zbucium din care îmi trag seva lirică. (Dar pe care, încă, nu o pot exprima așa cum mi-aș dori.)…
-
„Blues pentru o pisică neagră” de Boris Vian #recenzie
Îmi dau seama acum că nu am mai scris de mult o recenzie de carte. Sinceră să fiu, în afară de ceva poezie și Castelul lui Kafka, nu prea m-am mai înfruptat din beletristică. Din păcate. Pentru că există cărți atât de faine pe lumea asta, cum este cea despre care vă povestesc azi, iar noi trecem pe lângă ele fără să știm că-s adevărate comori. Câte ceva despre Boris Vian Întotdeauna mi-a plăcut să cunosc aspecte din viața omului care a dat viață, prin scris, unui volum de proză sau versuri. Îmi pare mie că așa înțeleg mai multe printre rânduri, că înțeleg de ce alege să pună un…
-
How to be single – Cum să fii singur și fericit
Pe bune că nu mă gândeam că există un film cu numele ăsta. How to be single sau Cum să fii singur și fericit. Inițial, am crezut că s-a gândit cineva să facă un film despre viața mea. :)) Dar se pare că există un trend al generației mele (ăștia în jur de 30 de ani) – nu mai vrem, domn’e, să ne așezăm și noi la casa noastră, să intrăm în rândul lumii. Ei bine, dacă acest intrat în rândul lumii înseamnă ieșit din zona zen, atunci e normal să zic pas. :)) Cum să fii singur și fericit – nu vei găsi chiar o rețetă.. Filmul a apărut în februarie anul trecut…
-
Guest Post #2. Recenzie: T2 Trainspotting – Choose life… again.
După ce, în urmă cu aproape 2 ani, blogul meu drăguț găzduia întâiul articol de tipul Guest Post (despre moda interbelică), scris de Sorina, a venit rândul unui alt prieten să fie găzduit de Pisica Neagră: Marius Davidesco. Am vizionat împreună filmul T2 Trainspotting, la Grand Cinema & More din Băneasa. Trainspotting 2 (T2) – Choose life…again (Recenzie dă film) Pentru cei care nu au văzut prima parte din Trainspotting, aceasta este o comedie neagră britanică, apărută în 1996 în regia lui Danny Boyle, și care are la bază cartea cu același nume, scrisă de Irvin Welsh, iar personajul principal este deja cunoscutul actor Ewan McGregor. Filmul spune povestea tragi-comică…
-
Mr. Nobody. Un film nemuritor despre ultimul muritor..
Voi scrie cu drag această recenzie a filmului Mr. Nobody. Aveam filmul pe lista „de văzut” și abia săptămâna trecută am avut timp să îl văd. Și nu regret niciun minuțel din vizionarea lui. Da, este unul dintre filmele pe care nu trebuie să le ratezi în viața asta. Mr. Nobody – Un film nemuritor despre ultimul muritor Personajul principal este Nemo Nobody, așa cum el însuși zice că îl cheamă. Este un bătrân în vârstă de 118 ani, ultimul muritor al planetei, acest lucru fiind și subiectul central al unui reality show transmis în direct la TV. Acesta susține că nu își amintește nimic din ceea ce a trăit, dar,…
-
O călătorie cu Urmuz. „Oamenii trebuie să fie salvați de nejoc.”
Dragii mei cititori, am o mărturisire de făcut. Nu am cum să țin gândurile astea numai pentru mine. Simt nevoia să scriu despre ceea ce am văzut (cu ochii mei, doh!) aseară pe scena Teatrului Elisabeta. O călătorie cu Urmuz, un spectacol de teatru ce, efectiv, m-a scos din lumea asta și m-a tras, ca printr-un perete moale, incolor, într-o lume a personajelor dintre cele mai bizare. „Lumea lui Urmuz se destramă ca visele..” Cine s-ar fi gândit că judecătorul Demetru Demetrescu-Buzău (născut în Curtea de Argeș, pe 17 martie 1883) va începe să scrie literatură fanastică? Pseudonimul literar i-a fost dat de Tudor Arghezi, după ce acesta din urmă i-a…
-
Resident Evil – The Final Chapter – De astăzi, în cinema
Observ că am scris mult despre filme în acest început de an. Asta e de bine! 😀 Mai am o recenzie despre un film pe care l-am văzut zilele astea, dar pe acela îl mai amân puțin. Astăzi scriu despre Resident Evil – The Final Chapter. De ce azi? Pentru că, de astăzi, îl puteți vedea la cinema. Eu l-am văzut miercuri, în avanpremieră, la Afi Cotroceni, Imax 3D (la invitația Claudiei și Intercom Film). Resident Evil – The Final Chapter este a șasea parte a seriei. Și ultima. Filmul reprezintă cea mai de succes franciză de film inspirată de un joc video. Prima parte a apărut în urmă cu 15…
-
Michel Houellebecq – Platforma. „În viață se poate întâmpla orice, mai ales nimic.”
Da. Platforma este una dintre cărțile care mi-au rămas în minte mult timp după ce am terminat-o de citit. Așa cum deja știți, nu fac recenzii obișnuite, sforăitoare, în care să vă spun ce se petrece în carte. Găsiți astfel de povești pe tot internetul. Eu vă zic pur și simplu cu ce am rămas eu după ce am citit-o și, mai ales, de ce o recomand. Platforma este o carte care intrigă îndeosebi prin însuși subiectul tratat: turismul sexual. Pe scurt: un anume domn francez, Michel, aflat în jurul vârstei de 40 de ani, alege să călătorească în Thailanda pentru plăcere sexuală. Plictisit, dezamăgit oarecum de schimbările sociale survenite în…
-
Recomandare de carte: Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde
Nu am mai scris de mult o recenzie (de carte). Nu pentru că nu am mai citit, ci pentru că am avut alte… trăiri între timp. Dar nu insist pe acest aspect, intru direct în subiect: Ce anume am reținut eu din cartea „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde Volumul este singurul roman terminat al lui Oscar Wilde și a devenit cartea de referință a acestui autor. Și pe bună dreptate! 🙂 Deși a fost scris în doar câteva zile, în urma unui pariu făcut de Oscar Wilde cu un prieten care i-a spus că nu va reuși să scrie un roman, Portretul lui Dorian Gray rămâne o carte pe…
