• Frânturi de suflet

    Respiro.

    Cifre, litere, semne provenite dintr-o altă lume, unghiuri, simboluri, voci… Îmi sunt toate perdea atunci când mă așez să scriu. Din tot haosul ăsta, eu ar trebui să aleg cele mai potrivite cuvinte ca să pot forma propoziții lizibile, pentru voi. Terapeutice, pentru mine. Învăț să respir. Trag aer în piept dimineața când deschid ochii și încerc să o fac conștient. Respir, deci exist. În goana asta nebună a noilor drumuri pe care am apucat, nu m-am oprit o jumătate de oră, o oră, să-mi aștern gândurile despre anul ce tocmai a trecut. Făceam asta aproape la fiecare final de an. Acum de ce nu a mai fost așa? Pentru…

error: Content is protected !!