oricât ar bate ceasul despre ore târzii și reci, îmi spun c-aș sta tot trează, tot mereu, pe veci. mi-e greu să adorm să nu-mi apari în vise, mi-e teamă să te chem cu șoapte nepermise. îmi mușc buzele până la sânge să tac, să nu-mi aud inima cum spune: gata! nu mai fac! s-a săturat săraca, nu știe ce se-ntâmplă cu rațiunea prea absentă, oare pe unde umblă? își tot ia scatoalce, se dă cu capul de pereți, omul din greșeli învață. tu de ce nu-nveți?